Până la a da de mâncare unui câine, până la a da o mână de iarbă la un animal legat în lanţ, până la a hrăni un animal nevinovat şi până la o vorbă bună spusă unui om, până la orice..
Dragostea nu este un act din acela.. toata ziua cu pupici dulci „vai ce dragă îmi eşti şi ce mult te iubesc!” Nu, actul concret de mântuire făcut întradevăr. Să vezi că a picat în drum şi tu-l ridici din drum. Să vezi că omul e mort de foame şi tu l-ai hrănit.
Orice gest făcut se scrie cu sânge în cer!
– Ca viitor preot, dacă respect canoanele, n-o să mai împărtăşesc pe nimeni! – Păi, poate nici tu însăţi nu te mai împărtăşeşti… Dragă, nu se pune problema aşa. Problema se pune că omul trebuie să părăsească păcatul, ca să poată fi dezlegat de păcat. Dacă nu părăseşte păcatul, n-ai cum să-l dezlegi de păcat. […]
Viaţa lor era distrusă. În fiecare dimineaţă, se trezeau cu gândul să dea cât mai repede un pahar pe gât, să tragă cât mai iute pe nas un pacheţel de etnobotanice ori să meargă la cazino, să îşi încerce norocul, ca în celelalte zile, până noaptea târziu. Nu mai aveau prieteni, familii, soţii sau copii. […]
