Până la a da de mâncare unui câine, până la a da o mână de iarbă la un animal legat în lanţ, până la a hrăni un animal nevinovat şi până la o vorbă bună spusă unui om, până la orice..
Dragostea nu este un act din acela.. toata ziua cu pupici dulci „vai ce dragă îmi eşti şi ce mult te iubesc!” Nu, actul concret de mântuire făcut întradevăr. Să vezi că a picat în drum şi tu-l ridici din drum. Să vezi că omul e mort de foame şi tu l-ai hrănit.
Orice gest făcut se scrie cu sânge în cer!
Marele Antonie zicea: „De acum nu mă mai tem de Domnul, ci îl iubesc”. El vorbea aşa pentru că în sufletul lui era un mare har al Duhului Sfânt, Care dă mărturie de această iubire, şi atunci sufletul nu mai poate vorbi altfel. Dar pe cel care n-are asemenea mare har, Sfinţii Părinţi îl învaţă […]
Undeva în Pateric este o afirmaţie în legătură cu un Părinte, cum că din multă bunătate, nu mai ştia ce e răutatea. Nu putea să fie rău, pentru că era bun. Cineva care-i bun cu adevărat, nu poate să fie rău. Cineva care e rău cu adevărat, nu poate să fie bun decât întâmplător. În Pateric se […]
