Oare nu ţi-e ruşine, mamă?!

464

O mamă se ducea la biserică cu singurul ei băieţel de mână, iar mama, din neştiinţă şi din îndemnul diavolului, după cum era obişnuită s-a îmbrăcat foarte luxos. Când au ajuns la biserică, copilul a fixat ochii la Domnul Hristos răstignit pe Cruce şi deodată a zis: „Ia priveşte, mamă, la Stăpânul nostru Hristos, că este gol şi plin de răni şi cu piroane în mâini şi în picioare, iar tu vii la biserică îmbrăcată aşa de luxos! Oare nu ţi-e ruşine, mamă?! Bagă de seamă să nu cazi în focul iadului!”

Mama, ruşinată de cuvintele copilului, şi-a făcut o haină simplă, pe care a păstrat-o numai pentru biserică şi a trăit până la moarte în modestie şi rugăciune.


Articolul Următor
Articole Asemănătoare
Articole postate de același autor
6147

Timpul şi vesnicia – predica la Anul Nou a mitropolitului Augustin de Florina

Un nou an răsare la orizontul umanităţii. Ce este un an în comparaţie cu anul care a trecut şi cu anii care vor trece? Este o picătură din ocean. Un scriitor înţelept, ca să creeze o idee despre timp în comparaţie cu veşnicia, a plăsmuit următoarea imagine. Imaginaţi-vă, zice, un ocean infinit şi deasupra apelor […]