Oare nu ţi-e ruşine, mamă?!

253

O mamă se ducea la biserică cu singurul ei băieţel de mână, iar mama, din neştiinţă şi din îndemnul diavolului, după cum era obişnuită s-a îmbrăcat foarte luxos. Când au ajuns la biserică, copilul a fixat ochii la Domnul Hristos răstignit pe Cruce şi deodată a zis: „Ia priveşte, mamă, la Stăpânul nostru Hristos, că este gol şi plin de răni şi cu piroane în mâini şi în picioare, iar tu vii la biserică îmbrăcată aşa de luxos! Oare nu ţi-e ruşine, mamă?! Bagă de seamă să nu cazi în focul iadului!”

Mama, ruşinată de cuvintele copilului, şi-a făcut o haină simplă, pe care a păstrat-o numai pentru biserică şi a trăit până la moarte în modestie şi rugăciune.


Articolul Următor
Articole Asemănătoare
Articole postate de același autor
246

Prin el însuşi, omul e firav ca o floare a câmpului…

Uneori omul e atât de neputincios că n-are putere nici să alunge o muscă şi nu poate alunga din suflet gândurile cele rele, dar chiar şi în această neputinţă, mila lui Dumnezeu îl păzeşte pe om: gândurile rele pier şi Dumnezeu singur este în suflet, în minte şi peste tot. Prin el însuşi, omul e […]