Nu voia Mea, ci voia Ta să se facă!

2316

Participarea lui Dumnezeu la viaţa noastră personală o numim Providenţă. Această Providenţă nu este ca destinul păgân: în momentele cruciale, noi ne hotărâm într-adevăr pentru un curs sau altul al faptelor noastre. Atunci când ne confruntăm cu posibilităţi diferite, alegerea nostră trebuie să fie condiţionată de scopul final pe care îl avem în vedere: Împărăţia Tatălui. Dar mult prea adeseori suntem influenţaţi de alte consideraţii vremelnice şi întoarcem spatele adevăratei căi oferite nouă de Dumnezeu, îndreptându-ne spre piste false care nu ne vor conduce la zorii nădăjduiţi. În orice caz, orice am alege, suferinţa e inevitabilă. Dar atunci când optăm pentru calea lui Dumnezeu, jertfa noastră ne face asemenea lui Hristos. ,,Părinte, de voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine... Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă!”.

Arhimandritul Sofronie, Rugăciunea-experienţa vieţii veşnice, Editura Deisis, 2001, p.84


Articolul Următor
Articole postate de același autor
3148

„Corectitudinea politică” a lovit și CRUCEA ROȘIE

Isteria secularizării nu cruță nici una dintre cele mai cunoscute organizații caritabile: Crucea Roșie. Mai mulți voluntari belgieni au criticat organizația după ce s-au trezit îndemnați, printr-un comunicat oficial, să elimine toate crucifixele din sediile sale. Decizia a fost justificată așa: organizația dorește să își afirme laicitatea. Filialele belgiene ale organizației internaționale caritabile au primit […]