Nu voia Mea, ci voia Ta să se facă!

321

Participarea lui Dumnezeu la viaţa noastră personală o numim Providenţă. Această Providenţă nu este ca destinul păgân: în momentele cruciale, noi ne hotărâm într-adevăr pentru un curs sau altul al faptelor noastre. Atunci când ne confruntăm cu posibilităţi diferite, alegerea nostră trebuie să fie condiţionată de scopul final pe care îl avem în vedere: Împărăţia Tatălui. Dar mult prea adeseori suntem influenţaţi de alte consideraţii vremelnice şi întoarcem spatele adevăratei căi oferite nouă de Dumnezeu, îndreptându-ne spre piste false care nu ne vor conduce la zorii nădăjduiţi. În orice caz, orice am alege, suferinţa e inevitabilă. Dar atunci când optăm pentru calea lui Dumnezeu, jertfa noastră ne face asemenea lui Hristos. ,,Părinte, de voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine... Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă!”.

Arhimandritul Sofronie, Rugăciunea-experienţa vieţii veşnice, Editura Deisis, 2001, p.84


Articolul Următor
Articole postate de același autor
3470

Preotul Maxim Melinti s-a pocăit public pentru a doua oară: „Îmi cer iertare în fața ÎPS Vladimir pentru problemele și situațiile create”

Preotului din Ghidighici, Maxim Melinti, s-a pocăit public pentru a doua oară și și-a cerut iertare în fața Înaltpreasfințitului Vladimir. De asemenea, preotul și-a cerut scuze de la repezentanții minorităților sexuale pentru că le-a „creat iluzii și speranțe false”. Maxim Melinti a mai precizat că renunță la diploma de apreciere de la organizația LGBT din Moldova și va […]