Nu voia Mea, ci voia Ta să se facă!

313

Participarea lui Dumnezeu la viaţa noastră personală o numim Providenţă. Această Providenţă nu este ca destinul păgân: în momentele cruciale, noi ne hotărâm într-adevăr pentru un curs sau altul al faptelor noastre. Atunci când ne confruntăm cu posibilităţi diferite, alegerea nostră trebuie să fie condiţionată de scopul final pe care îl avem în vedere: Împărăţia Tatălui. Dar mult prea adeseori suntem influenţaţi de alte consideraţii vremelnice şi întoarcem spatele adevăratei căi oferite nouă de Dumnezeu, îndreptându-ne spre piste false care nu ne vor conduce la zorii nădăjduiţi. În orice caz, orice am alege, suferinţa e inevitabilă. Dar atunci când optăm pentru calea lui Dumnezeu, jertfa noastră ne face asemenea lui Hristos. ,,Părinte, de voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine... Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă!”.

Arhimandritul Sofronie, Rugăciunea-experienţa vieţii veşnice, Editura Deisis, 2001, p.84


Articolul Următor
Articole postate de același autor
154

Curs de instruire pentru preoți-capelani din cadrul instituțiilor penitenciare

În perioada 10-11 noiembrie 2016, reprezentanții serviciilor de profil ale instituțiilor de detenție, au participat la un curs de instruire cu genericul „Activitatea pastorală în instituțiile penitenciare”. Evenimentul s-a desfășurat la Centrul Instructiv al Departamentului Instituțiilor Penitenciare (mun. Chișinău, satul Goian). Seminarul a fost organizat de Departamentul Instituțiilor Penitenciare, în comun cu Sectorul Sinodal Activitate […]