Nu voia Mea, ci voia Ta să se facă!

318

Participarea lui Dumnezeu la viaţa noastră personală o numim Providenţă. Această Providenţă nu este ca destinul păgân: în momentele cruciale, noi ne hotărâm într-adevăr pentru un curs sau altul al faptelor noastre. Atunci când ne confruntăm cu posibilităţi diferite, alegerea nostră trebuie să fie condiţionată de scopul final pe care îl avem în vedere: Împărăţia Tatălui. Dar mult prea adeseori suntem influenţaţi de alte consideraţii vremelnice şi întoarcem spatele adevăratei căi oferite nouă de Dumnezeu, îndreptându-ne spre piste false care nu ne vor conduce la zorii nădăjduiţi. În orice caz, orice am alege, suferinţa e inevitabilă. Dar atunci când optăm pentru calea lui Dumnezeu, jertfa noastră ne face asemenea lui Hristos. ,,Părinte, de voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine... Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă!”.

Arhimandritul Sofronie, Rugăciunea-experienţa vieţii veşnice, Editura Deisis, 2001, p.84


Articolul Următor
Articole postate de același autor
2808

Patriarhul Alexei al II-lea va avea o statuie în oraşul eston unde a slujit şapte ani

În memoria Patriarhului Alexei al II-lea va fi amplasată o statuie la biserica din oraşul eston Jõhvi, comunitate parohială unde a slujit ca preot timp de şapte ani. În acelaşi locaş de cult dedicat Botezului Domnului, fostul conducător al Bisericii Ortodoxe Ruse a fost hirotonit preot în anul 1950. Anunţul privind realizarea bustului a fost […]