În vremea războiului a fost trimis în recunoaştere un soldat fricos. Toţi îl ştiau de fricos. Şi toţi, auzind unde îl trimite comandantul, au început să râdă de el. Doar un singur soldat nu râdea. El a venit la tovarăşul său să-l îmbărbăteze. Dar soldatul fricos i-a zis: „O să pier sigur, vrăjmaşul e aproape de tot!”. „Nu te teme, frate, Dumnezeu e şi mai aproape!” – i-a răspuns acel bun tovarăş. Cuvintele acestea au răsunat ca un mare clopot în sufletul fricosului aceluia. Şi au răsunat până la sfârşitul războiului. Şi cel ce era cândva fricos s-a întors din război împodobit cu decoraţii pentru vitejie. În acest fel l-a „schimbat la faţă” şi i-a dat putere acel cuvânt bun: „Nu te teme, Dumnezeu e şi mai aproape!”. Pace ţie şi sănătate de la Domnul!
(Episcopul Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, vol. 1, Editura Sophia, Bucureşti, 2002, pp. 139-141)
