Numai să nu slăbească până la ieşirea lui să strige către Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ziua şi noaptea.
Doar atât, copilul meu, - zice Sfântul - cât trăieşti, nu te opri să strigi zi şi noapte către Hristos, chiar şi când rugăciunea ta este de nesuferit, neînţeleasă, îrnpovărătoare, chiar şi când moţăi sau eşti în mocirla păcatului, în înşelare, în răutatea patimilor. Strigă neîncetat: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă”, şi atunci Hristos Însuşi, fără ca tu să înţelegi aceasta, va fi cu tine şi va fi întotdeauna sprijinitorul tău.
Astfel, în drumul tău spre cer, nu va trebui ca tu să dai cuvânt pentru patimile tale, pentru neputinţele tale, pentru problemele tale, pentru răul pe care l-ai lăsat în urmă, ci Dumnezeu. Adică va răspunde Dumnezeu vrăjmaşului tău? Nu. Pur şi simplu îl va nimici, iar acela se va face nevăzut.
Arhimandrit Emilianos Simonopetritul, Sfântul Isihie. Cuvânt despre trezvie, Editura Sf. Nectarie, p. 490-491
