Nu mai umblați cu fruntea-n jos că sunteți ortodocși. Ridicați-vă frunțile, ridicați-vă spatele. Coloana vertebrală a ortodoxiei este Crucea lui Hristos. Hristos nu stă pe Cruce umilit şi cocoşat. Stă ca un Dumnezeu care ştie că învie ca să ne fie începătură învierii noastre.
Aşa e cu Hristos. E pe viaţă şi pe moarte, nu-i de joacă, nu-i de şagă, nu-i cu jumătăţi de măsură, nu-i cu fofârlica, uite popa, nu e popa, nu-i cu „să vezi că”, nu-i cu „ce putem face”, cu „împrejurările m-au silit”… Hristos e bun, blând, milostiv, mângâietor şi dulce. Dar nu e […]
Privesc la mama. E bătrână şi tânără nu sunt nici eu. Tot ce făcea uşor odată, acum îi pare atât de greu. Văd ochii dragi plini de iubire, privind la mine obosiţi. Simt paşii ei – odată sprinteni, Cum calcă greu şi osteniţi. Încerc ades să-i prind eu braţul şi-n mersul ei s-o sprijinesc, Căci […]
