Nu mai umblați cu fruntea-n jos că sunteți ortodocși. Ridicați-vă frunțile, ridicați-vă spatele. Coloana vertebrală a ortodoxiei este Crucea lui Hristos. Hristos nu stă pe Cruce umilit şi cocoşat. Stă ca un Dumnezeu care ştie că învie ca să ne fie începătură învierii noastre.
Păi omul, sigur, când aude aşa ceva zice: Păi nu mai e nici o speranţă? Măi, îi zic, este speranţă, sigur, dar uite, trebuie să facem aşa, să respectăm nişte reguli ale convieţuirii, să ne spovedim, să învăţăm nişte rugăciuni, să venim la un Sfântul Maslu, să venim într-o duminică la biserică. Şi nu doar […]
Eu cred că toţi oamenii sunt sensibili. Dar unii şi-au acutizat această sensibilitate. Şi aceasta este o slăbiciune. Afectivitatea neluminată de har, devine slăbiciune. Pe de altă parte, să-I dăm slavă lui Dumnezeu că încă mai simţim durerea într-o lume producătoare de „algocalmine”. Ca să facem faţă durerii, e nevoie să ne arătăm mereu lui […]
