Nu mai umblați cu fruntea-n jos că sunteți ortodocși. Ridicați-vă frunțile, ridicați-vă spatele. Coloana vertebrală a ortodoxiei este Crucea lui Hristos. Hristos nu stă pe Cruce umilit şi cocoşat. Stă ca un Dumnezeu care ştie că învie ca să ne fie începătură învierii noastre.
Aşa e cu Hristos. E pe viaţă şi pe moarte, nu-i de joacă, nu-i de şagă, nu-i cu jumătăţi de măsură, nu-i cu fofârlica, uite popa, nu e popa, nu-i cu „să vezi că”, nu-i cu „ce putem face”, cu „împrejurările m-au silit”… Hristos e bun, blând, milostiv, mângâietor şi dulce. Dar nu e […]
Părintele Lazăr spune ceva foarte interesant: că muntele pe care îl mutăm cu credința este propria noastră mândrie – un munte colosal! Și îl aruncăm în mare! Bine, dar cum putem face asta? Numai cu harul lui Dumnezeu! Rugați-vă cu toată inima: „Doamne, vindecă-mă de mândrie” și a doua zi, El începe s-o facă! Azi am auzit la radio […]
