Lacrimi de bucurie, monahi în duh de rugăciune, chipuri luminate de bucuria revederii. Așa am putea descrie, în câteva cuvinte, atmosfera de sărbătoare din ziua de 20 octombrie a acestui an, o zi care va rămâne cu siguranță în istoria Sfântului Munte, a Bisericii Greciei și a întregii Ortodoxii. În prezența mai multor ierarhi, a Părintelui Arhimandrit Efrem, starețul Sfintei Mari Mănăstiri Vatoped și a părinților din obște, osemintele Părintelui Iosif Vatopedinul au fost deshumate.
Conform orthodoxianewsagency.gr, la momentul de importanță duhovnicească covârșitoare au luat parte Mitropolitul Atanasie de Limassol (Biserica Ortodoxă a Ciprului), ucenic al starețului Iosif, Mitropolitul Iustin de Nea Krini și Kalamaria (Thesalonic-Grecia), episcopii Nicolae (Timiadis) al Amathountei, Epifanie (Mahairiotis) al Lydrei, dar și Părintele Arhimandrit Elisei, stareţul mănăstirii athonite Simonos-Petras, părintele Hristofor, starețul mănăstirii Grigoriu, Părintele Paisie de la Mănăstirea Timios Prodromos din Mesa Potamos (centrul insulei Cipru), părintele Nil, starețul mănăstirii Sf. Gheorghe (Cipru), alături de mulți alți profesori, preoți, monahi și mireni veniți să ia parte la aceste clipe aparte.
Astfel, după slujba Vecerniei, soborul s-a îndreptat către mormântul în care Părintele Iosif Vatopedinul s-a odihnit timp de 12 ani. După tradiția athonită, înainte ca osemintele să fie scoase din criptă, a fost săvârșită o slujbă specială. Apoi, a fost îndepărtat pământul de pe mormânt şi osemintele, alături de bucăţi din veşmântul în care a fost înmormântat marele duhovnic al Vatopedului au fost scoase la suprafață. Lângă mormânt, osemintele au fost spălate cu apă și vin, apoi au fost puse într-un coș acoperit cu pânză albă şi Osemintele Părintelui Iosif Vatopedinul vor fi păstrate într-o raclă până ce Bunul Dumnezeu va rândui să fie puse la închinare, ca sfinte moaşte.
***
Deshumarea trupului celui adormit nu este un act săvârșit din curiozitate sau cu alte scopuri neînsemnate. Această rânduială specială arată grija cu care Biserica îi înconjoară pe cei adormiți, rugându-se neîncetat pentru sufletele lor. Totodată, din cele mai vechi timpuri, creștinii au acordat o atenție deosebită trupului, pentru că întreaga noastră viețuire pământească – cu bucurii și necazuri, cu ispite și împliniri duhovnicești – o ducem în trup, iar cărarea spre dobândirea bucuriilor veșnice și a Împărăției Cerurilor o străbatem, de asemenea, atât cu sufletul, cât și cu trupul nostru care este chemat să devină „templu al Duhului Sfânt”, după cuvintele Sfântului Apostol Pavel (I Corinteni 6, 19-20).
Cine a fost Gheronda Iosif Vatopedinul?
Gheronda Iosif Vatopedinul a fost ucenicul Sfântului Cuvios Iosif Isihastul, unul dintre cei mai remarcați nevoitori athoniţi ai secolului XX. S-a născut în ziua de 1 iulie 1921 în grădina Mănăstirii Sfinţilor Doctori fără de arginţi Cosma si Damian din localitatea Giolos (Cipru). Da, s-a născut într-o grădină: în timpul Sfintei Liturghii, pe mama sa, însărcinată în șapte luni şi venită la slujba de hram, au cuprins-o durerile facerii. La botez a primit numele de Socratis și în adolescență a fost nedespărțit de slujbele Bisericii și de scrierile duhovnicești ale Sfinților Părinți. La vârsta de 15 ani se închinoviază la mănăstirea Stavrovuni din Cipru, iar în anul 1946, după ce împlinise vârsta de 25 de ani, hotărăște să se retragă în Grădina Maicii Domnului și ajunge să fie un apropiat ucenic de chilie al Cuviosului Iosif Isihastul (Spileotul).
A petrecut mulți ani alături de iubitul său duhovnic, însă niciodată nu a cârtit și nu a renunțat la nevoință și asceză, după cum el însuși mărturisea: „Nici severitatea programului, nici privaţiunea de cele strict necesare, nici locul abrupt şi neodihnitor, nici munca necesară pentru întreţinerea a 7-8 persoane nu ne-a micşorat râvna, deoarece ne mângâia mila lui Dumnezeu şi Harul, împreună cu rugăciunile Bătrânilor”.
Atunci când obştea lui Gheron Iosif Isihastul s-a mutat la Nea Skiti, unde clima era mai blândă, părintele Iosif Vatopedinul s-a îmbolnăvit grav, medicii hotărând că operaţia este singura soluţie pentru a opri scurgerile de sânge din intestine. Însă, n-a fost așa. Sfântul Pantelimon i s-a arătat unui părinte din obște că Iosif va fi vindecat, prin marea milostivire a Maicii Domnului. Într-adevăr, la următoarea radiografie, medicii au rămas fără cuvinte: toate imaginile indicau doar o simplă cicatrice – semn al vechii răni.
În anul 1987, părintele Iosif Vatopedinul s-a mutat alături de toată obștea de la chilia Nea Skiti la Sfânta Mare Mănăstire Vatoped, binecuvântându-i până astăzi pe toți cei care trec pragul așezământului monahal și zâmbindu-le… din veșnicie, așa cum a făcut-o în clipa în care și-a dat sufletul în mâinile Bunului Dumnezeu. În data de 1 iulie a acestui an s-au împlinit 100 de ani de la nașterea Părintelui Iosif Vatopedinul și 12 ani de la fericita sa adormire întru Domnul.
Vă reamintim că, volumul „Gheronda Iosif Vatopedinul – un surâs din veșnicie”, scris de Părintele Arhimandrit Efrem, starețul Sfintei Mari Mănăstiri Vatoped, este disponibil AICI pentru comandă. Dincolo de o luminoasă prezentare biografică, volumul este un ghid pentru trup și suflet, în toată puterea cuvântului. Important! Livrăm volumul în orice localitate din România și oriunde în lume, la cele mai mici costuri, pentru că ne gândim și la cei departe de țară. Apăsați pe linkul aflat sub fotografia de mai jos pentru a comanda volumul „Gheronda Iosif Vatopedinul – un surâs din veșnicie”!
Sursa: blog.bizanticons.ro
