Mitropolitul Luca de Zaporojie și Melitopol: ”Am văzut nu numai ororile războiului, dar și umanitatea oamenilor„

773
La război m-am întâlnit cu oameni de rând care și-au dat cămașa de pe ei, văzând suferința altor oameni, a spus ierarhul BOUkr.

Mitropolitul Luca de Zaporojie și Melitopol, arhiereul conducător al Eparhiei de Zaporojie din cadrul Bisericii Ortodoxe Ucrainene, care împreună cu preoții eparhiei a însoțit caravana umanitară pentru Mariupol, într-un interviu a notat că a văzut nu numai ororile războiului, dar și umanitatea oamenilor de rând.

Interviul a fost publicat pe pagina de Facebook a protoiereului Ghenadie Yelin, secretarul de presă al eparhiei de Zaporojie.

Coloana de autobuse nu a putut merge mai departe de Berdiansk, iar miercuri, 16 martie, la Zaporojie au fost duși aproximativ 400 de civili din Mariupol, care au putut ajunge la Berdiansk, precum și 130 de copii de la internatul din Berdiansk.

Potrivit mitropolitului Luca, el pentru prima dată s-a aflat într-o astfel de situație militară, deși a fost în situație de conflict în aprilie 2014 la Zaporojie, când a avut loc o confruntare între susținătorii Maidanului și ai anti-Maidanului.

„Această zi a intrat în istoria orașului Zaporojie ca „Duminica ouălor”. În plus, mama mea s-a născut în 1942. Ea a cunoscut ororile perioadei de după război, foametea. În 2014 locuiam deja în Zaporojie, iar mama mea locuia în Donețk, lângă aeroportul din Donețk. Din cauza bombardamentelor permanente ale acestuia din urmă, mama a stat trei zile în baie (într-o vană de fontă). O persoană cu diabet zaharat, cu hipertensiune, nu a mâncat nimic. Au fost bombardați, bombardați, bombardați! În timpul armistițiului, am reușit să o evacuez. În martie 2015 am fost pentru ultima dată în casa mea distrusă. Acum ea locuiește cu mine în Zaporojie. Oare va cunoaște această grozăvie pentru a treia oară în viața ei?!”, a notat ierarhul Bisericii Ortodoxe Ucrainene.

Mitropolitul Luca a spus că încă nu-și poate reveni după istorisirile celor care au supraviețuit în Mariupol.

„Acum nici nu pot să vorbesc calm, încă nu mă pot detașa de ceea prin ce a trebuit să trec, de istorisirile pe care le-am auzit de la oamenii care au reușit să iasă din Mariupol, de ceea ce am văzut. Este ceva ce nici cei mai străluciți regizori cu cei mai talentați actori nu ar fi putut filma, și nici cei mai talentați scriitori nu ar putea descrie în cărțile lor. Emoțiile și sentimentele pe care le-am întâlnit nu pot fi transmise până când nu experimentezi această groază pe propria ta piele. Este imposibil de înțeles cât de grav este ceea ce se întâmplă și cât de greu…. Este incredibil de dificil din punct de vedere moral, nu voi ascunde”, a adăugat mitropolitul.

Prima încercare de a străbate la Mariupol a avut loc în ziua de 11 martie, dar am pornit la drum abia în dimineața devreme din 12 martie. Prima oprire a fost la Vasilevka, am făcut o verificare la ruși, în depărtare se auzeau bombardamente, când s-a terminat totul, coloana a fost lăsată să treacă. În această zi am reușit să ajungem la Berdiansk. Duminică, coloana a ajuns la punctul de control de lângă Mariupol. Convoiul nu a fost lăsat să treacă mai departe de acest punct până marți, iar marți i-am văzut pe primii locuitori din Mariupol care „au scăpat din iad”.

„Au ieșit cu propriile lor mașini din orașul asediat. Este înfricoșător, desigur. Era groaznic să vezi oameni bătuți, schilodiți, pansați, cu bandaje însângerate din cauza rănilor cauzate de schije. Un autoturism vechi Jiguli, iar în el un tată, o mamă cu un copil în brațe, bancheta din spate arhiplină cu copii mici, iar pe remorcă un adolescent de 15 ani cu capul pansat, într-o jachetă subțire, înfășurat într-o plapumă, stă pe obiectele salvate. Oamenii plângeau isteric, spunând ceva ce nici nu vă puteți imagina. Mulți dintre ei și-au pierdut rudele și prietenii. O mamă m-a întrebat: „Ați văzut vreodată un câine bând apă dintr-o băltoacă? Așa au băut copiii noștri pentru că nu aveam apă!”, a continuat Mitropolitul Luca.

„Vine avionul și lansează bombe, o bombă cântărește o tonă. A plecat avionul – a început focul cu rachete din instalațiile „Grad”. A sosit din nou avionul – și tot așa cinci avioane pe zi. Între avioane – „Grad”-uri. Nu mai există orașul, este mai ușor de enumerat ce a mai rămas decât ce este distrus… Foamete. Frig. Fără comunicare… Din când în când apărea semnalul mobil doar într-un singur loc, până când nu a fost bombardat turnul…”, a adăugat Mitropolitul.

Vlădica împreună cu asistenții săi au început să găsească pentru refugiați adăpost în cel mai apropiat oraș Berdiansk. Potrivit mitropolitului, clerul din Berdiansk împreună cu voluntarii locali au deschis școlile, au adus de mâncare, au încercat să-i încălzească pe oamenii, în pofida faptului că nu există căldură în Berdiansk din cauza conductei de gaz sparte. Lângă catedrală a fost amenajată o bucătărie de câmp unde oamenii puteau mânca hrană caldă de două ori pe zi.

„Oamenii au povestit prin ce au trecut. Este îngrozitor – oamenii au pierdut multe persoane dragi. În Mariupol sunt sute de cadavre, pur și simplu nimeni nu le-a numărat sau îngropat. Iar cei care aveau putere, îi îngropau chiar lângă intrarea în blocuri, în curte, în parcul de lângă case sau în groapa apărută după bombardament. Astfel, ni s-a spus despre o groapă comună unde au fost îngropați 176 de oameni. Nu are cine să dea la o parte dărâmăturile sub care se pot afla oameni. Multora pur și simplu le este frică să iasă din ascunzătoarea lor”, a continuat Mitropolitul Luca.

„Oamenii stau în adăposturi anti-bombă, în subsoluri, din cauza exploziilor de bombe și obuze din apropiere se produc incendii – fumul pătrunde în adăposturile lor – este imposibil să respiri – ei fug din încăperi la aer și acolo din nou se confruntă cu focul lansat din instalațiile „Grad” sau bombardarea din aeronave – și oamenii sunt rupți în bucăți. Și toate acestea se întâmplă în ochii copiilor. Oamenii credeau că au înnebunit. Am încetat să mai ascult astfel de istorisiri. Nu am mai putut suporta! Sunt preot, medic, am văzut și am auzit multe în viața mea, dar nu am văzut și nici nu am auzit așa ceva”, a continuat cu voce tremurândă ierarhul Bisericii Ortodoxe Ucrainene.

Miercuri, militarii a spus că au primit un ordin să asigure escortarea coloanei spre Zaporojie. Preoții au descărcat camioanele în două ore. Împreună cu convoiul, am reușit să scoatem peste 500 de persoane cu copiii lor.

„În această călătorie m-am întâlnit cu umanitatea, cu o împlinire activă a poruncii iubirii față de aproapele… M-am întâlnit cu oameni obișnuiți care și-au dat cămașa de pe ei, văzând suferința altor oameni. Nu știm încă aceasta, Doamne ferește, să cunoaștem acestea din propria experiență”, a spus Mitropolitul Luca și ne-a îndemnat să ne întoarcem la Dumnezeu.

„Nu putem pierde chipul uman. Uitând de Dumnezeu, trădându-L, ne-am luat ale noastre. Am fost sătui, mulțumiți, fiecare avea ambițiile sale, mândria sa. Acum îi căutăm pe cei vinovați, dar în primul rând de vină este omul însuși, cel care înmulțește păcatul. Omul în inima sa a înmulțit păcatul, răutatea și ura, astfel a umplut paharul mâniei lui Dumnezeu. Și această răutate și ură s-au revărsat acum pe pământul nostru. Dar mai știu că chiar dacă adunăm toate păcatele din trecutul, prezentul și viitorul omenirii, ele tot nu vor putea umbri mila lui Dumnezeu, care inevitabil se va revărsa asupra noastră dacă ne vom pocăi de păcate”, a încheiat Mitropolitul Luca.

UJO a informat mai devreme că Mitropolitul Luca și clerul său au însoțit un grup de refugiați spre Zaporojie.

Sursa: spzh.news


Articole postate de același autor

Foto