Actualitate

Mărește, suflete al meu, pe Domnul…

291

Minunată, preaînțeleaptă este cântarea proorocească a Maicii lui Dumnezeu: „Mărește, suflete al meu, pe Domnul... că a căutat spre smerenia roabei Sale, că iată, de acum mă vor ferici toate neamurile” (Luca 1, 46-48). Mai întâi de toate, ea laudă pe Dumnezeu pentru că i-a dat smerenie și a căutat spre această smerenie. Preasfânta Fecioară, prin smerenia ei adâncă, a îndreptat alunecarea spre trufie și spre dorința de a fi asemenea lui Dumnezeu a Evei. Fiul Ei și Dumnezeu „S-a smerit, ascultător făcându-Se până la moarte, și încă moarte pe cruce... S-a deșertat pe Sine, chip de rob luând, întru asemănarea oamenilor făcându-se” (Filipeni 2, 7-8). Tot pentru smerenie a înălțat-o pe Fecioara Maria, făcând-o Maică a Sa – i-a făcut ei mărire neînchipuit de mare.

Sfântul  Ioan de Kronstadt, Spicul viu. Gânduri despre calea mântuitoare,Editura Sophia, București, 2009, p. 118


Articole postate de același autor
48

Fiecare se trage din ce crede că se trage…

Cum răspundem unui necredincios care ne cere o dovadă tangibilă a existenţei lui Dumnezeu? Bagă-i degetul-l priză… Da, măi oameni buni, voi râdeţi?! Păi măi, oameni buni, luaţi-o logic! Ce spun ăştea? Că Dumnezeu nu există că nu Se vede! Corect? Da ce electricitatea se vede? Nu se vede nici curentul electric. Dar se simte, […]