Maica Domnului este acolo unde curg lacrimi fierbinţi

377

Puterea dumnezeiască a Preacuratei Maicii lui Dumnezeu se manifestă nu doar în cutezanţa fără asemănare a rugăciunilor ei, dar şi în revărsarea necontenită şi nesecată asupra noastră a înaltei Ei milostiviri, nedespărţită de această cutezanţă.

Ne putem da seama cât de mari sunt aceste rugăciuni, dacă facem următoarea comparaţie: îndurările care izvorăsc de la sfinţi, ca urmare a rugăciunilor noastre, pot fi asemănate curgerilor unui râu, iar îndurările ce se revarsă asupra noastră de la Maica Domnului trebuie asemănate cu mările şi oceanele. Şi care dintre noi nu a simţit apărara ei, ca urmare a rugăciunilor neîngrădite către ea? Această apărare este cunoscută de credincioşi din toate veacurile, de când există Biserica Ortodoxă. Această apărare a Preacuratei Maicii Domnului; această minunată acoperire maternă va sta deasupra noastră totdeauna, până la sfârşitul veacului, legământ lăsat de ea apostolilor, după Preaslăvita sa Adormire.

De unde izvorăsc înalta cutezanţă a rugăciunilor Maicii Domnului şi înaltele ei milostiviri pentru noi? Se înţelege - din dragostea ei de mamă pentru noi. Din viaţa Sfântului Andrei cel nebun pentru Hristos se vede că Maica Domnului nu se află întotdeauna acolo, în Ceruri, ci părăseşte fericirea înaltelor locaşuri şi se pogoară pe pământ, să ne mângâie în necazurile noastre. Ea este aici, în mijlocul marilor suferinţe.

Ea este acolo unde curg lacrimi fierbinţi din cauza necazurilor. Ea este acolo unde ei i se aduc calde rugăciuni în grele suferinţe şi situaţii fără ieşire. Ea este acolo unde oamenii se află chiar pe marginea prăpastiei primejdioase.

Din Sfântul Ierarh Serafim (Sobolev) Făcătorul de minuni din Sofia, Predici, Editura Adormirea Maicii Domnului, Bucureşti, 2007, p. 179-180


Articole Asemănătoare
258

Rugaciunea vamesului

Doamne Iisuse, mi-aduc aminte. Eram singur. Părăsit de toţi. Zăceam distrus într-un fund de prăpastie adâncă. În jurul meu tăcere mormântală. Nu era nimeni care să-mi ajute. Plin de răni şi cu oasele frânte, scoteam din când în când un scâncet slab. Aveam o dorinţă, o bunăvoinţă ca să ies din prăpastie. Nu eram în […]

Articole postate de același autor
312

Unei fete care nu poate să se hotărască între mănăstire şi căsătorie

Dacă şovăi, fiică, să ştii că eşti mai degrabă pentru căsătorie decât pentru mănăstire. Pentru viaţa monahală sunt cei la care nu e şovăială. Sfântul Sava nu avea mintea îndoită. Nici Sfânta Teodora, nici Xenia, nici Efimia, nici atâtea altele, care au fost adevărate artiste ale vieţii monahale: fiindcă aceasta nu toţi o pot primi, […]