Învierea Domnului alături de persoanele fără adăpost

1214

Postat de către Administrator 2 mai 2016Ştiri interne

Peste saptezeci de persoane fara adapost si nevoiasi, alaturi de colaboratorii Casei de Milostenie au sarbatirit Invierea Domnului. Lacrimile de multimire, recunostinta si bucurie au fost nelipsite pe fata acestora. Cozonaci si oua rosii, alaturi de prinzul traditional au veselit inimile singuratice si ranite de nevoi, dureri si necazuri zilnice… Hristos a Inviat! Adevarat a Inviat!

sursa aparatorul.md/

Articolul PrecedentTradiţie păstrată cu sfinţenie! La biserica din Ghidighici, Vecernia Pascală a fost oficiată în 12 limbi

Articolul Următor Veselie duhovnicească întru Hristos cel Înviat la Catedrala mitropolitană din Chișinău

Articole Asemănătoare

15 iunie 2017 421

Atunci când un om întinde mâna spre tine ca să ceară, el nu cere, ci îţi dă Împărăţia Cerurilor

Petru Vameşul, un foarte mare bogătaş vameş, avea 3000 de robi – numai să le dea zilnic să mănânce la 3000 de inşi, vă daţi seama ce avere avea – şi era vestit de zgârcit, cel mai zgârcit pe acolo. Şi cerşetorii cetăţii aceleia aveau obiceiul să se întâlnească la marginea cetăţii să împartă între ei ce au căpătat. […]

23 mai 2019
Dacă dăm milostenie doar ca să avem conştiinţa împăcată, atunci ne păcălim singuri
26 februarie 2018
Oamenii lui Dumnezeu trebuie să aibă dragoste

6 noiembrie 2019
Nimeni nu poate ajunge la Dumnezeu, dacă nu trece pe la oameni
2 martie 2017
Preotul care a sacrificat 50.000 de euro strânşi pentru pictura bisericii ca să salveze orfani şi bătrâni. „Facem ceea ce suntem datori să facem“

Articole postate de același autor

1 decembrie 2019 131

În Duminica a XXIV-a după Rusalii, PS Siluan, Episcop de Orhei, a liturghisit la Mănăstirea Curchi

Două lucruri cer de la Tine, nu mă respinge înainte de a muri: Prefăcătoria şi cuvântul mincinos îndepărtează-le de la mine; sărăcie şi bogăţie nu-mi da, ci dă-mi pâinea care-mi este de trebuinţă, Ca nu cumva, săturându-mă, să mă lepăd de Tine şi să zic: „Cine este Domnul?” Ca nu cumva, sărăcind, să mă apuc […]