Un tânar, întrebându-se despre viață, despre suferință și despre fericire, îl întrebă pe un părinte:
- Părinte, de ce unii oameni sunt tot timpul mâhniți ?
Părintele i-a răspuns, zicând:
- Pentru că, de multe ori, ei sunt supărați nu numai de necazurile lor, ci și de bunăstarea și reușita altora.
“Taci! Nu vorbi mai mult decât este nevoie, nu te contrazice cu nimeni, nu supăra pe nimeni prin ce spui. Fugi de prilejurile de a cădea în păcate, pe cât poți, fugi de agitația, zgomotul și zarva lumii! Liniştește-te! Nu te risipi, vrând să faci prea multe, nu îți pierde pacea sau timpul cu nimicuri. […]
