În ziua pomenirii Sfintei Fericitei Agafia de la Cușelăuca, Întâistătătorul BOM a liturghisit la Sfânta Mănăstire Cușelăuca

209

Luni, 22 iunie 2020, în ziua pomenirii Sfintei Fericitei Agafia de la Cușelăuca, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe din Moldova, Înaltpreasfințitul Mitropolit Vladimir a liturghisit la Sfânta Mănăstire cu hramul Adormirea Maicii Domnului din satul Cușelăuca, raionul Șoldănești.

Manifestările duhovnicești au început cu Slujba Privegherii din ajunul sărbătorii și au continuat în această dimineață cu scoaterea Raclei cu Sfintele Moaște în fața bisericii centrale a Mănăstirii, urmată de oficierea Slujbei Utreniei, după care a fost săvârșită Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie praznicală.

Alături de ÎPS Vladimir au înălțat rugăciuni vicarii mitropolitani: PS Ioan, Episcop de Soroca, PS Siluan, Episcop de Orhei și un sobor preoțesc.

Ziua prăznuirii Fericitei Agafia reprezintă o sărbătoare a bucuriei duhovnicești pentru obștea monahală, în frunte cu Maica Stareță – Egumena Vera (Spinei), dar și a credinței vii și mărturisitoare, și o dovadă vie și incontestabilă a dragostei poporului nostru pentru sfinții și Biserica lui Dumnezeu.

Cuvioasa Maica noastră Agafia este fierbinte rugătoare, mijlocitoare și ocrotitoare către Dumnezeu pentru țara noastră, alături de ceilalți sfinți care s-au nevoit pe aceste meleaguri binecuvântate.

Potrivit cuvintelor pe care le-a rostit înainte de a trece la Domnul, Fericita Agafia a spus că nu va părăsi Mănăstirea ei și îi va ajuta pe toți cei care se vor ruga ei cu credință neclintită, ceea ce și împlinește creștinilor care aleargă cu evlavie în rugăciuni la Sfânta.

Fericită maică Agafia, ajută-ne!

Sectorul Sinodal Comunicare Instituțională și Relații cu Mass-media

Sursa: mitropolia.md


Articole postate de același autor
812

Este un dar de la Dumnezeu să-ţi vezi păcatele în mulţimea şi josnicia lor

„De ce să mă spovedesc? Eu nu am nici un păcat mare. Să se mărturisească cei ce au ucis, au jefuit, au săvârşit nelegiuiri sau vreun alt fel de păcat.” În cea dintâi împrejurare, omul nu crede că va fi iertat din pricina apăsătoarei conştiinţe a păcătoşeniei sale, iar aici lipseşte orice conştiinţă a păcătoşeniei. […]