În zădar nu recurgi la ajutorul îngerului pazitor! Pe el îl poți deranja oricând ca pe un sfânt drag, ca pe cel mai apropiat prieten: „Ajută-mă, te rog, ajută-mă, păzitorul și acoperitorul sufletului și al trupului meu, ajută-mă să îndeplinesc această lucrare, care nu-mi place, ajută-mă să nu gândesc, să nu spun, să nu fac – ceea nu e spre folosul meu !… ” Și așa cu toate ocaziile.
Spunem adesea că suntem singuri și nu avem prieteni adevărați. Ne ofensăm propriul înger păzitor … Cât de mult nu veți trăi, nu veți găsi un prieten mai bun. Ești îngrijorat, spre exemplu, pentru cei dragi, dar necredincioși – roagă-te îngerilor păzitori a lor, astfel încât să-i ajute să dobândească credință. Ai citit canonul Îngerului păzitor și poți adăuga: „Mă rog și vouă îngerilor din toată inima mea: Ajutați-le sufletelor încredințate vouă de Dumnezeu, ajutați-i să se mântuiească …”
Să nu crezi că este inutil: ei vor vedea dragostea ta fierbinte pentru cei, de care au grijă – și neaparat vor face ceva, ce este peste puterile noastre. Doar și tu când îndeplinești o muncă pentru cineva drag ție, neaparat te strădui să o faci mai bine.
Nadezhda Brenner, din cartea „Lumina altarului de aur”
traducere și adaptare Natalia Lozan
