În țara cu bătrânii singuratici,
Doar iarna nu întârzie să vină...
Cu degete plăpânde de zăpadă,
Le cerne-n plete dalba ei lumină.
Și-i strânge pe la geamuri înghețate,
Cerșind priviri smerite în tăcere,
Neprihăniți bătrânii, la ferestre,
Se bucură de-a iernii mângâiere...
Atât de albi la suflet și la tâmple,
Că-n ochii lor a-mbătrânit Crăciunul...
Pe fețele brăzdate de-anotimpuri,
O lacrimă mai vine cu Ajunul...
Sărutul iernii le mângâie fruntea,
Și apele tăcute din privire,
Ei și-au legat și visele de-o poartă,
Sperând că cineva o va deschide...
Și fluturi albi se-amestecă prin gânduri,
Și cade lin colindul peste țară,
Se pare că, doar iarna ia aminte,
La importanța lor...națională...
18.12.2016
Diana Sava Daranuța
