Se întâmplă devieri şi în direcţia opusă: totul deja sclipeşte, dar omul n-are când să se roage - vedeţi voi, freacă oalele. Nu trebuie să fie nici așa, ci fiecare oală, fiecare farfurie curăţată, fiecare cămaşa călcată, fiecare ciorap spălat - toate lucrurile acestea simple trebuie făcute întru slava lui Dumnezeu, ca Domnul să vadă că am spălat, am cusut, am călcat, am stat la coadă la magazin pentru El, ca El să Se bucure de hărnicia noastră, să Se bucure de ascultarea noastră, de răbdarea noastră. Ca El să vadă că în orice condiţii ne-ar pune noi îi rămânem credincioşi totdeauna, că am învăţat de la El blândeţea şi smerenia...
Şi trebuie să ştim că dacă ne vom face datoria cu cinste, cu nobleţe, cu punctualitate, în toate detaliile, nu vom primi niciodată vreo răsplată, nimeni nu ne va ridica în slăvi. Când vom face ceva acasă pentru familia noastră, toţi vor primi asta ca pe ceva cuvenit.
Şi tocmai ceea ce facem nu pentru slavă, nu pentru „mulţumesc”, ci pur şi simplu — tocmai lucrul acela are preţ, tocmai pe acela îl primeşte Dumnezeu, fiindcă tu faci nu ca să primeşti laude, nu pentru că „aşa ai chef”, ci anume ca să-ți faci datoria, ca să placi lui Dumnezeu. Iată câtă însemnătate are aceasta. Şi în asemenea lucruri simple, cele mai banale, putem sluji lui Dumnezeu.
Protoiereu Dimitrie Smirnov
Din Cum să biruim iubirea de arginți, Editura Sophia, București, 2013, p. 20
