Băieții trebuie să fie băieți și fetițele trebuie să fie fetițe. Băieții au secrete băiețești și fetițele au secrete de fetițe. Despre aceste secrete nu trebuie să se discute la școală, că altfel nu mai sînt secrete, se risipește tot farmecul.
Țin minte că eu încă nu vorbeam bine, dar știam că sînt „babat”. „Singul, singul, eu îs babat”. Mă trezeam cînd încă îmi era somn, mergeam prin zăpadă cînd îmi era frig, mîncam cartofii copți tăvăliți prin cenușă, mă cățăram în copaci, încălecam pe cai, nu mă temeam de întuneric – toate pentru că eram „babat”.
Astăzi, în cărțile de parenting nu se mai pomenește nimic de bărbăți, ba în unele există indicații expres că referirile la gen nu sunt bune. Motivarea băiețelului prin îndemnul „Fii bărbat!” este condamnabilă și este considerată un sexism, o formă de șantaj, control, tot ce vreți.
Dar eu am sfătuit o mamă al cărei băiețel de trei ani nu mînca singur să-i spună că e bărbat și că bărbații mănîncă singur și a funcționat imediat, peste cîteva zile băiețelul era bărbat și mînca singur. De asemenea, și-a schimbat comportamentul și nu mai manifesta o dependență bolnăvicioasă pe stradă.
Câți din voi folosesc referirile la bărbăția băiețeilor și feminitatea fetițelor ca motivație în procesul de educație?
Părintele Savatie Baștovoi
