Un creştin a decis să-şi schimbe viaţa şi să se apropie mai mult de Dumnezeu. După un timp a obsrevat că a început să aibă mai multe greutăţi şi încercări.
A venit să-i ceară un sfat părintelui său.
- Aşa va fi cam încă vreo cinci ani, - i-a spus duhovnicul.
- Iar apoi?
- Apoi te vei obşnui.
Îţi faci din duhovnicul tău un Gheron Iosif şi peste jumătate de an spui că „ăsta-i un nebun care mi-a stricat viaţa!” şi pleci în altă parte. Nu-i mai bine să spui că „ăsta-i părintele meu din Copşa Mică, îl iubesc, îl ascult şi vreau să ajung cu el la sfîrşitul vieţii”? Să nu primim […]
Dacă vine harul acesta la începutul vieţii, se pierde – fiindcă omul nu ştie să trăiască fără păcat, şi nu ştie să nu-l piardă. Dar dacă continuă educaţia sfântă a omului, revine harul. Dar totuşi sufletul îl simte de aşa o gingăşie, încât te apucă o groază cum să nu-l pierzi. Şi frica aceea care […]
