Un creştin a decis să-şi schimbe viaţa şi să se apropie mai mult de Dumnezeu. După un timp a obsrevat că a început să aibă mai multe greutăţi şi încercări.
A venit să-i ceară un sfat părintelui său.
- Aşa va fi cam încă vreo cinci ani, - i-a spus duhovnicul.
- Iar apoi?
- Apoi te vei obşnui.
S-a format un stereotip la creştinii noştri, vine postul, dacă postesc, trebuie să mă împărtăşesc, ca să mă împărtăşesc, trebuie să mă spovedesc. Să ne spovedim atunci când simţim această necesitate. Să nu includem în discursul nostru mai multe personaje, transformând spovedania într-un serial cu soacra, nora, vecinii şi alte personaje.
Mamelor care sunt îngrijorate pentru copiii lor le spun mereu: „Sunteţi părtaşe ale nevoinţei muceniceşti: asta înseamnă că aveţi dreptul să aşteptaţi şi cununile mucenicilor”. Trebuie să rabzi: aceasta este voia lui Dumnezeu, peste care nu se poate trece. De fiecare dată când vă va răni drept în inimă nedreptatea fiului, împrospătaţi-vă credinţa că aici este mâna Domnului […]
