Un creştin a decis să-şi schimbe viaţa şi să se apropie mai mult de Dumnezeu. După un timp a obsrevat că a început să aibă mai multe greutăţi şi încercări.
A venit să-i ceară un sfat părintelui său.
- Aşa va fi cam încă vreo cinci ani, - i-a spus duhovnicul.
- Iar apoi?
- Apoi te vei obşnui.
Ce putem face dacă zilele din perioada postului se scurg, dar sufletul nostru rămâne neatins de el? Este posibil de a implimenta în viaţa omului modern viața Bisericii? La aceste întrebări şi multe altele răspunde episcopul Iona de Obuhov, șeful Departamentului Sinodal al Tineretului al Bisericii Ortodoxe Ucrainene, vicarul Mănăstirii Sfânta Treime din Kiev. — […]
Domnul iubește pe oameni, dar îngăduie întristări, ca oamenii să-i cunoască neputința și să se smerească și, pentru smerenia lor, să primească pe Duhul Sfânt, iar cu Duhul Sfânt toate sunt bune, toate sunt pline de bucurie, toate sunt frumoase. Dacă cineva e chinuit mult de sărăcie și de boală și nu smerește, se chinuie […]
