Imaginea aceasta a unei inimi curățite mă duce cu gândul la lipsa de inimă. Poți curăți ceva ce ai. Nu poți cutăți ceva ce nu ai. Societatea noastră este marcată de oameni lipsiți de inimă, care nu prea mai au ce curăți, că au dat-o, au vândut-o. Și-au vândut inima. Or, inima nu este un USB, un stick, pe care îl pui în hard când vrei și îl scoți când vrei.
Ea este intrinsecă omului. Este parte constitutivă a demersului mântuirii sale. Ceea ce vreau să vă spun este că niciodată și în nici o situație nu vă veți putea curăți inima dacă nu o dăruiți lui Dumnezeu. El dispune de tot ce înseamnă calitatea omului, El vrea să facă minuni în inima noastră. Psalmistul David spunea că, la un moment dat, L-a auzit pe Dumnezeu spunându-i: „Fiule, dă-Mi inima ta!”.
Hristos nu ne smulge inima din piept să facă minuni cu ea. E o parte de disponibilitate, lipsă de aroganță, dacă vreți, de comuniune și de părtășie cu El. Or, cu Hristos intri în părtășie în măsura în care reușești să te rupi de părtășia cu lumea și cu tine însuți.
Pr. Constantin Necula, Iubirea care ne urnește, Editura Agnos, Sibiu, 2010, p. 175-176
