Actualitate

„Feciorașule, cum de-ai rămas în viață?” – ocrotirea minunată a Sfântului Nicolae

6123

Demult, o bătrânică evlavioasă îngrijea un copil.

Când părinții lui plecau la serviciu, ea deschidea un geamantan, pe capacul căruia era lipită icoana Sfântului Nicolae și se ruga.

Copilul, jucându-se, vedea toate acestea. După ce termina rugăciunea, bătrânica ascundea geamantanul.

Într-o zi după serviciu, părinții erau ocupați cu menajul. Geamurile de la balcon erau deshise. Copilul a ieșit pe balcon și privea în jos, la copiii care se jucau și râdeau în curte. A vrut și el să se joace cu ei. A adus un scaun, s-a urcat pe el – copilul avea patru ani – și a sărit de la etajul al patrulea.

S-a adunat multă lume.Toți strigau: „A căzut un copil!” Părinții au observat lipsa copilului de pe balcon. S-au repezit afară. Băiețelul era jos, viu, fără nicio vânătaie. Mama l-a luat în brațe:

– Feciorașule, cum de-ai rămas în viață?

– Bunicuțul m-a prins, a urmat răspunsul.

– Care bunicuț?

– Cel din geamantanul bunicuței.

Au venit acasă.
– Bunicuțo deschide geamantanul!

Ea își păstra în taină credința, însă atunci a fost nevoită să se descopere. Copilul a spus, arătând la icoana din geamantan:

– Acest bunic m-a prins.

Arhimandritul Ambrosie (Iurasov)

Noi minuni ale Sfântului Nicolae, Editura Sophia, p.175-176


Articole Asemănătoare
198

Dacă toate acestea fi-vor învăţate

Fiii voştri singuri hotărăsc în viaţă Care-i meseria ce o vor urma, Fiii voştri singuri mai târziu învaţă Taina ei fierbinte, nobilă şi grea. Fiii voştri singuri mai târziu, fireşte, Îşi aleg iubita mângâind-o blând, Inima lor largă sinceră-şi rosteşte În privinţa asta cel mai greu cuvânt. Fiii voştri, însă, trebuie să-nveţe Din copilărie încă, […]

Articole postate de același autor
5560

Când se întristează sufletul unui om smerit, Domnul îl ascultă negreşit

Rugăciunea celor mândri nu e plăcută Domnului, dar când se întristează sufletul unui om smerit, Domnul îl ascultă negreşit. Un bătrân ieroschimonah, ce trăia la Athos, a văzut cum urcau la Ceruri rugăciunile monahilor — şi nu mă mir de aceasta. Acelaşi „bătrân” [stareţ], în copilărie, văzând supărarea tatălui său din pricina unei mari secete […]