Soţul meu nu mă înţelege şi este foarte aspru. Cum să mă port cu el?
Greu, greu! Da, vă este greu, dar altfel ce-aţi avea de răbdat ? Iar fără răbdare, nu este mântuire. Iată că Domnul, care vă rânduieşte mântuirea, vă şi dă prilejuri să arătaţi răbdare şi să înaintaţi pe calea mântuirii. Un sfat pentru dumneavoastră: când vă este greu, trebuie să vă întoarceţi către Dumnezeu atât cu graiul, cât şi cu simţirea, zicând: „Slavă Ţie, Doamne!“
Dumnezeu l-a pus pe soţ ca păzitor al soţiei. Nu rareori se întâmplă ca soţul, chiar fără să-şi dea seama, să dea soţiei îngăduinţe ori să îi pună oprelişti insuflate de Dumnezeu. Iată, şi soţul dumneavoastră, împlineşte voia lui Dumnezeu, iar voia lui Dumnezeu este bună întotdeauna. Liniştiţi-vă!
Soţul dumneavoastră nutreşte, în ceea ce vă priveşte, o dragoste adâncă; asprimea lui este numai de suprafaţă. Aşa este structura unora. Nu luaţi în seamă asta. Lăsaţi-l să fie aşa cum este, şi dumneavoastră rămâneţi aşa cum sunteţi. Dumnezeu v-a unit: pentru voi, viaţa împreună este cea mai bună viaţă de pe pământ.
Unii s-au rugat să moară şi au fost auziţi. Pentru dumneavoastră însă este mai bine să primiţi cu supunere de la Domnul ce vă va da: viaţă sau moarte, sănătate sau boală, îndestulare sau sărăcie. Şi pentru toate, mulţumiţi-I!
Extras din Sfântul Teofan Zăvorâtul, Mântuirea în viaţa de familie, Editura Cartea Ortodoxă, Bucureşti, 2004
