Atunci când Dumnezeu spune ceva, cere un lucru, el asigură şi condiţiile. Noi doar să credem şi să îndrăznim să mergem pe calea cea strâmtă. Dar noi nu mai credem pentru că „am văzut” cu ochii noştri familii cu zece copii care nu „se descurcă” şi ne este teama. Dar ştiţi de ce nu se „descurcă”? Pentru că se încurcă în situaţii care nu au ieşire sau soluţii fără Dumnezeu.
Am întâlnit o femeie amărâtă şi am întrebat-o: „Femeie, te duci la biserică?”. „Păi, eu am timp să mă duc la biserică cu 10 copii?”. „Păi ia-i pe toţi şi-i pui acolo pe scări, nu afară, înăuntru, şi îi înveţi să facă rugăciune. Te duci la părinte şi-i spui: «Părinte, sunt amărâtă, am 10 copii … Câţi din parohia asta poartă un pantof de-un fel şi unul de alt fel! Dar dacă vrei să fii în „rând cu lumea” şi „lumea” pentru tine este nu ştiu care mare bancher, sigur că riscul este mare. Sunt multe oraşe în care sunt oameni care au mulţi copii. Cunosc un Părinte care are 13 copii. Copiii nu beau Coca-cola, n-au televizor, dar nu mor de foame, ci, dimpotrivă, se bucură de viaţa lor, sunt deştepţi, frumoşi şi bucuroşi. Câţi copii nu au tot ce le trebuie (jucării de tot felul) şi sunt nefericiţi!
Am asistat la o „ceartă” între două surioare (în jur de 8 ani) din familia de care vă vorbeam pentru o catismă: „Ba nu, e rândul meu, tu nu ştii că ai citit înainte?”. Cum să nu fie bucurie în casa aceea? Cum să te temi ca nu vei avea ce să mănânci? Şi unde este bucuria sfântă a copiilor care la vârsta aceasta folosesc cuvinte triviale, se uită la emisiuni distructive şi se Joacă” pe calculator cu ficţiuni îngrozitoare?
Trăim în plin coşmar: căutam fericirea acolo unde nu este şi apoi ne plângem! Să ne trezim şi să cercetăm dacă bucuria pe care o trăim este sfântă sau nu. Şi, ca să fie sfântă, trebuie să o luăm de la Dumnezeu. Cred şi mărturisesc că în orice condiţii este posibilă bucuria, pentru că bucuria e de la Dumnezeu, nu e de la oameni şi ce poate să-mi facă mie omul? Pentru asta nu-mi trebuie decât un dram de credinţă. Şi să-L pun pe Dumnezeu la treabă, să nu fac eu în locul Lui. Când fac eu iese prost. Eu să fac voia Lui şi El face restul. Voi căutaţi împărăţia şi restul se adaugă, făgăduieşte Domnul.
Monahia Siluana Vlad, Meșteșugul bucuriei, Cum dobândim bucuria deplină, ce nimeni n-o va lua de la noi, Editura Doxologia, 2009
