Paștile Blajinilor este o zi de pomenire a tuturor răposaților la cimitir. Există și obiceiul local, întemeiat creștinește, prin care creștinii își împărtășesc bucuria Învierii Domnului împreună cu cei trecuți la Domnul, la cele veșnice – părinţi, rude, strămoși şi prieteni. Solicitat de IPN, teologul Serghei Crudu spune că prin marcarea Blajinilor „se afirmă credința și nădejdea în învierea cea de obște a celor adormiți sau fericiți”.
Potrivit teologului, „e trist că unii înțeleg prin această sărbătoare doar obiceiul străin de ortodoxie de a bea și a mânca pe la morminte, de-a etala, cu această ocazie, anumite ținute vestimentare neadecvate acestui spațiu sacru, care este dormitorul celor răposați, sau mai grav este acea întrecere între pomeni și schimbul lor între rude, fapte care nu aduc niciun folos nici morților, nici celor vii, pentru că morții nu mănâncă, nici nu beau, potrivit învățăturii creștine”.
Această zi ar trebui să fie marcată prin rugăciune și milostenie față de cei nevoiași, în numele celor adormiți. Din păcate, spune teologul, mulți fac pomeni după „moda lumii” și nu așa cum ne învață Mântuitorul Hristos, „care zice să facem milostenie cu cei săraci, neputincioși, șchiopi, orbi, care au nevoie și se bucură de aceste daruri”.
Potrivit tradiției, în această zi creștinii aduc, ca daruri pe morminte, prosoape, colaci, păşti, cozonaci, păsculiţe mici sau bucăţi de cozonac, fiecare pomană având câte o lumânare din ceară curată de albini şi câte un ou roşu, precum și vin, pe care-l toarnă preotul pe mormânt în semnul crucii după cântarea „Veșnica pomenire!”.
Potrivit teologului, de Blajini suntem chemați „să medităm la viața și faptele vrednice de urmat ale înaintașilor noștri trecuți la Domnul, cât și la povețele lor, pe care să le împlinim și să le aducem ca și exemple și modele de viețuire creștinească și celor mai tineri”. Trebuie „să fim atenți ca să nu transformăm o adunare în numele rugăciunii pentru cei răposați într-un chef pe morminte”.
Teologul Serghei Crudu mai spune că Paștile Blajinilor este o sărbătoare locală, care se ține mai mult în Europa de Sud-Est (Biserica Rusă), în țara noastră, dar și în Moldova din dreapta Prutului, precum și în Bucovina și Maramureș. Întrucât în perioada Săptămânii Luminate, săptămâna care urmează după Paști, nu se pomenesc răposații, această zi a fost fixată la noi, cât și în unele zone din România, chiar în prima zi după această săptămână, adică Luni după Duminica Tomii, iar la ruși se ține în ziua următoare – marți, din motiv că mulți din ei postesc și în ziua de luni, pe lângă zilele de miercuri și vineri de peste an.
sursa http://ipn.md/
