Nu poți „să intri cu forța” în sufletul altui om, pentru că sufletul – este sfânta sfintelor, și acolo poți intra doar dacă ai fost invitat înăuntru.
Uneori poț sta la ușă și bate, așa cum face Hristos la uşile sufletelor noastre, dar încet și discret. Iar dacă nu ți se deschide, este mai bine să te retragi. Dragostea pentru aproapele trebuie să fie înțeleaptă.
Din cartea Mitropolitului Ilarion Alfeyev, „Voi sunteți lumina lumii”
Noi îi admirăm pe Sfinţii Părinţi ai Bisericii noastre pentru nevoinţele ascetice pe care le-au împlinit. Dar oare ce le dădea forţă de a le îndura? Bătrânul Antim sublinia: “Părinţii aveau platoşă credinţa neclintită în Dumnezeu şi străluceau de doriri sfinte. Dumnezeu îi lăsa să simtă încercarea suferinţelor atât cât voia, apoi le dădea harul […]
Dacă iubeşti pe cineva, în ciuda păcatelor sale (ca minciuna, nestatornicia, făţărnicia), dar după multe încercări nu reuşeşti să-l schimbi, e bine să renunţi la iubirea aceasta? – Dragă, eu nu ştiu ce iubire e aia care poate să renunţe…Adică, ori îl iubeşti, şi-l iubeşti cu defecte cu tot, ori nu-l iubeşti, şi nu-l iubeşti […]
