Nu poți „să intri cu forța” în sufletul altui om, pentru că sufletul – este sfânta sfintelor, și acolo poți intra doar dacă ai fost invitat înăuntru.
Uneori poț sta la ușă și bate, așa cum face Hristos la uşile sufletelor noastre, dar încet și discret. Iar dacă nu ți se deschide, este mai bine să te retragi. Dragostea pentru aproapele trebuie să fie înțeleaptă.
Din cartea Mitropolitului Ilarion Alfeyev, „Voi sunteți lumina lumii”
Lacrima care cade câteodată, chiar și cu laudă de sine, este un mic dar din oceanul îndurărilor cerești. Fie ea și necurată, de va cădea mai des, însoțită cu suspinarea pentru necurăția ei, în curând se va lumina. Știți cât de nearătos a fost Cel care nu avea nici chip, nici frumusețe, ci a fost […]
– Părinte, când venea iarna acolo, în Munţii Stânişoara, ce făceaţi? – Iarna? Mai degrabă tremuri tu de frig în Bucureşti, decât eu în munţi! – Păi, noi chiar am tremurat de frig… – Mi-am făcut bordeiul de doi metri în lungime şi doi metri în lăţime, şi am pus două furci în fundul bordeiului, […]
