– Gheronda, cum pot să arăt dragoste?
– Să arăt dragoste? Nu înţeleg. Asta este ceva fals, prefăcut. Să existe înlăuntrul nostru dragoste şi ea să ne dea în vileag, asta, da, o înţeleg. Dragostea adevărată îl încredinţează lăuntric pe celălalt fără manifestări exterioare. Dragoste înseamnă să asculţi cu durere mâhnirea celuilalt. Dragoste înseamnă şi o privire îndurerată şi un cuvânt pe care îl vei spune cu durere celuilalt când el se confruntă cu o greutate. Dragoste înseamnă să participi la durerea lui, să-l odihneşti în necazul lui. Dragoste înseamnă să rabzi un cuvânt greu pe care ţi-l va spune. Toate acestea ajută mai mult decât cuvintele multe şi decât manifestările exterioare.
Când suferi lăuntric pentru celălalt, Dumnezeu îl încredinţează lăuntric de dragostea ta şi atunci el o simte chiar şi fără manifestări exterioare. Tot aşa se întâmplă şi când nu se exteriorizează răutatea pe care o avem în lăuntrul nostru; şi în acest caz celălalt tot o simte. Vezi, şi diavolul, când se arată ca un „înger de lumină”, aduce tulburare, pe când îngerul adevărat aduce o bucurie negrăită.
Din Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti, Vol. V Patimi și virtuți,Editura Evanghelismos, București, 2007, p. 226-227
