„Când vremurile se tulbură, Dumnezeu ridică glasuri din mijlocul turmei sale cuvântătoare. Prin Părintele Hrisostom Filipescu învăţăm să folosim bucuria în loc de cuvinte, ne vindecăm de rana necuvintelor din jur printr-un plasture al firii uitate: zâmbetul”, scrie Părintele Constantin Necula în prefaţa cărţii „Ascultă Priveşte Atinge”.Hrisostom Filipescu, ieromonah, psiholog, poet şi prozator, este la ora actuală unul dintre cei mai citiţi autori de limbă română din mediul bisericesc, datorită modului armonios şi unic în care îmbină, în scrierile sale, noţiuni de psihoterapie şi teologie. Într-un interviu, ieromonahul vorbeşte despre puterea dragostei, a credinţei şi a speranţei, singurele care pot aduce adevărata bucurie în viaţa noastră.
În cărţile dumneavoastră, tot timpul pledaţi pentru puterea dragostei. De ce simţiţi nevoia să o accentuaţi, consideraţi că lipseşte în zilele noastre?
Sunt animat de dragostea pentru viață și umanitate. Dragostea este forța cea mai puternică din lume și, paradoxal, ea adeseori lipsește. Doar cei neiubiți urăsc. Suntem născuți pentru a iubi și a ne lăsa iubiți în mod sănătos! Uităm că dragostea nu este ceea ce spui, ci ceea ce faci concret. Dragostea este când oferi omului drag șansa să aleagă și el te alege pe tine. Tot timpul există cineva căruia îi pasă de tine fără ca tu să știi. Când nu îl vezi sau nu îl simți, privește Cerul! Nu există spațiu gol în minte. Mintea se umple imediat.
Cum să facem să dobândim dragostea, dacă e prea puţină?
Subconștientul nu face diferența dintre prezent, trecut și viitor. În lobul frontal se creează secvențele. Trăind ca și cum ai avea deja dragostea, o dobândești. Cine se pregătește este deja! Dacă ai zâmbetul de heruvim, vei topi orice coajă din inima celuilalt. Schimbarea începe din interiorul fiecăruia, nu din exterior. Cum îți vezi tu sufletul? Păstrați curățenia sufletului! Recomand o igienă a gândurilor, a emoțiilor și a comportamentelor! Sunt oameni care caută locuri frumoase, alții fac locul frumos. Depinde de fiecare.
Scrieţi aşa: „ruşinea şi critica nu schimbă pe nimeni, lumea are nevoie de dragoste”. Nu credeţi însă că uneori e bine să îi arăţi cuiva că greşeşte – nenumind-o neapărat critică – pentru că altfel, dacă persoana primeşte numai iubire, indiferent că face bine sau rău, cum se va mai îndrepta, cum va conştientiza că răneşte oameni în jur?
Cine sunt eu să arăt cu degetul spre fratele meu? E doar un episod din viața lui… Dacă Doamne îl așteaptă, eu de ce să nu aștept? Unde mă grăbesc? Tot acolo ajung și eu, și celălalt. În brațe la Doamne. Fiecare cu drumul lui. Cea mai grea lovitură în suflet și în minte este să te simți în plus acolo un e cândva erai totul! Părintele Zaharia Zaharou de la Essex mi-a așezat cândva la inimă gândul de a fi sensibil și delicat cu sufletul celuilalt. Am învățat să mă conectez la inima lui, nu la mintea lui!
Cum simţiţi ca duhovnic lumea de astăzi, dominată de zgomot, de poleială, de viteză, mai reuşesc oamenii să aibă momente de conectare cu sufletul lor?
Trăim într-o lume în care toți își dau seama dacă ai slăbit sau dacă te-ai îngrășat, dar niciunul dacă ești trist. Uneori cea mai bună decizie este să faci liniște în interior. Nu mai știm să ne bucurăm de tăcere. Eu cu mine și cu Doamne… Acesta e începutul. Să pot să stau în tăcere, fără să am nevoie de fundal sonor ca să nu mă simt singur, trist. Nu ai nevoie să îți duci inima și mintea departe pentru a fi bine. Coboară în inimă și fii blând cu tine, fii delicat cu ce găsești acolo și întoarce-te ori de câte ori simți nevoia. Ai fugit destul de tine ca să te întâlnești cu tine! Când te doare, spune-I lui Doamne!
Statisticile arată că există tot mai multă depresie, deznădejde, tristeţe. Ce este de făcut?
Dincolo de diagnostic este o poveste de viață. Cine ascultă povestea până la capăt? Rănirea gravă și repetată a celor 6 nevoi de bază (siguranță, conexiunea cu ceilalți, autonomie, stimă de sine, autoexprimare, limite realiste) ne face ca să devenim vulnerabili. Adeseori suntem atrași de persoane care sunt reci cu noi, ori punem nevoile celorlalți pe primul loc, așa încât uităm să ne dăm seama că avem și noi nevoi nehrănite. Trăim din firmituri și dezvoltăm codependențe emoționale. Se pune praf pe suflete când uităm de zâmbete. Cred că e imposibil să nu fim frumoși când suntem fericiți. Am uitat să ne bucurăm. Trăim pe pilot automat și nu suntem conectați în Aici și Acum. E nevoie să acceptăm că în viață ne vom îndepărta de oamenii cu care am avut relații speciale la un moment dat, pe care i-am pus pe piedestal. Oricât de mult doare. Să înțelegem că atunci când cineva nu îți influențează viața în mod sănătos e nevoie să-l lași să plece. Ne agățăm de celălalt și cerșim iubire, atenție, prezență, afecțiune când nu mai există cale de întors, poate, demult. Și suferim ciocănind la uși închise. De exemplu, una dintre temnițele interioare în care oamenii trăiesc este teama de ceea ce cred alții despre ei. Să nu uităm că de la magazin nu putem cumpăra iubire, prietenie, fericire, respect sau timp.
Dumneavoastră sunteţi şi psiholog clinician, scriitura dumneavoastră fiind puternic motivaţională – care este principalul sfat pe care îl daţi celor care parcă nu mai au puterea să ţină piept greutăţilor vieţii?
Oamenii nu mai știu să aprecieze ceea ce au deja, văd doar ceea ce le lipsește. Starea de recunoștință este cea care ne trezește. Fericirea nu îi va găsi pe aceia care nu se bucură de ceea ce au deja. Am învățat că cel mai bun medicament este familia, cu tot suportul emoțional, cu valorile și prezența ei! Oriunde te întorci e familia! Familia are nevoie de resuscitare pentru a avea o societate sănătoasă și oameni de vocație acolo unde e rânduit pentru fiecare. Biserica. Școala, Familia și Sănătatea nu sunt într-o luptă de putere, ci într-o lucrare comună pentru creșterea calității vieții! Familia este cea mai mare operă de artă a lui Dumnezeu! Familia este o lume născută din iubire. Eu cred în Iubire!
Încurajez oamenii să dea glas nevoilor lor. Stai în fața vitrinei cu înghețată, îți este poftă, dar spui că vrei covrigi. Așa se naște vulnerabilitatea.
Care sunt punctele în care greşesc oamenii astăzi, astfel încât au ajuns să nu mai creadă în Dumnezeu, să se declare atei?
Nu cred că există atei! E doar la nivel declarativ, ca mecanism de apărare a unor răni. Violența verbală sau fizică, neglijența emoțională, se întâmplă atunci când nu știm ce să facem cu suferința noastră. Uneori oamenii merg la psihoterapie pentru a învăța cum să se comporte cu oamenii care nu merg la terapie, deși ar trebui. Avem nevoie de psihoeducație în toate domeniile de activitate. Copilul tău îți va urma exemplul, nu sfatul! De câte ori nu te-ai apărat în fața minții tale? Dar îți amintești momentele când mintea nu mai are ce să spună? Momentul acela de iubire necondiționată…
Succesul, aşa cum îl defineşte literatura motivaţională, ne poate distrage de la credinţă?
Dacă am ochelari de soare când lumina de afară cere asta, nu înseamnă că nu știu cum e să privesc și fără! Eu am un fel de succes și nu mi-am pierdut credința! Nici părintele profesor Constantin Necula, părintele Nicolae Tănase, maica Siluana Vlad, sau mulți alții care sunt în spațiul public și fac misiune. E nevoie de dreaptă socoteală în toate! Bunul simț, omenia, smerita cugetare…
Întotdeauna roagă-te ca ochii tăi să vadă lumina din viața oamenilor, inima ta să aibă puterea de a ierta răul, mintea să uite ce nu a fost bine, iar sufletul să nu-și piardă speranța.
Cum ar trebui să ne raportăm la viaţă, pentru a avea mai puţine lacrimi şi mai multă bucurie?
Întotdeauna roagă-te ca ochii tăi să vadă lumina din viața oamenilor, inima ta să aibă puterea de a ierta răul, mintea să uite ce nu a fost bine, iar sufletul să nu-și piardă speranța. Sufletul nu are nevoie de cadouri scumpe. Sufletul are nevoie de siguranță, de iubire și iertare necondiționată. Bucură-te, ești o minune, omule!
E greşit să sperăm că persoanele din jur se vor schimba în bine, chiar atunci când nu există niciun indiciu că s-ar putea întâmpla acest lucru? Cum le-am putea ajuta mai mult?
Ca să schimbi ceva în jur, primul pas este să fii tu un exemplu. Nu promite când ești fericit, nu răspunde când ești nervos, nu decide când ești trist! Nu încerca să schimbi oamenii. Doar iubește-i. Iubirea este cea care ne schimbă!
Susţineţi că suntem singurii responsabili pentru libertatea, fericirea sau suferinţa noastră. Există însă oameni convinşi că toate relele le vin de la alţii, şi-au găsit nişte ţapi ispăşitori. Cum pot aceştia să-şi deblocheze acest tip de gândire?
Experiențe și experiențe de viață. Repetăm greșelile până învățăm lecțiile. Nu vârsta maturizează o persoană, ci experiențele pe care le-a avut. Tu nu mai ești cel de ieri și mâine nu vei mai fi cel de astăzi. Ca să poți fi fericit este nevoie să dai drumul lucrurilor care te fac trist. Și uneori orice rău are un beneficiu. Altfel oamenii ar renunța. Știți cum e: rău cu rău, dar mai rău fără rău! Exemplu de gândire disfuncțională. Avem nevoie să gândim în afara cutiei. E important să știi cine ridică steagul alb în interiorul tău! Cine te-a recunoscut când erai plin de noroi, prin sârma ghimpată a gândurilor tale și a spus: „ba nu, ești al meu!” Un nou stil de viață, cu ajutorul unei echipe pluridisciplinare (duhovnic, psihoterapeut, medic – dacă este nevoie și alți specialiști care doresc împreună creșterea calității vieții) se reconstruiește într-un an, doi, nu peste noapte.
Nu există loc în interiorul tău care să nu poată fi cucerit!
Care este citatul biblic sau patristic care vă reprezintă şi vă inspiră?
Inmul Dragostei (I Corinteni 13, 1-13). „Dragostea toate le crede… Dragostea nu cade niciodată… Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea”
Atunci când vă rugaţi, ce îi cereţi lui Dumnezeu pentru români?
Doamne, Te rog să alini toate sufletele rănite, să aduci pe cineva bun în viața celor singuri, să umpli cu iubire toate inimile care au uitat să iubească, să iei toate grijile celor care au necazuri și să-i ajuți pe aceia care nu au putere să ierte! Amin!
Omule, simte, iubește, strânge în brațe și prețuiește!
sursa http://sibiu100.ro/
