Profesorul Haralambos Bakirtzis, în legătură cu această chestiune, notează următoarele: În biserica Sfântului Dumitru cunoaştem, din istorisirile minunilor, că se acorda îngrijire medicală bolnavilor de diverse categorii: guvernatorul paralitic Marianos, guvernatorul care suferea de hemoragie continuă, locuitori ai oraşului cu boli grave precum: febre maligne, edeme bunonice, hemoptizii (simptome ale tuberculozei), boli nervoase, asemeni cazurilor soldatului îndrăcit, a guvernatorului hemiplegic (paralizie a unei jumătăţi laterale a corpului), ş.a.
Bolnavii erau transportaţi la biserică de către rudele acestora pe tărgi, cu animale de tracţiune sau pe braţe. Aceasta înseamnă că nu exista un serviciu de ambulanţă şi că locul de îngrijire al celor suferinzi se găsea în interiorul bisericii sau în una din clădirile sale anexe.
Imediat după intrarea bolnavului, îngrijitorii bisericii îi aduceau o saltea, adică îi dădeau un pat. În cadrul îngrijirii suferinzilor erau cuprinse de asemenea hrana şi băile calde. Rudele lor nu aşteptau alături de aceştia în timpul nopţii. De aici reiese faptul că biserica Sfântul Dumitru dispunea de personal medical adjuvant pe durata nopţii, selectat probabil pe bază de voluntariat. În nici o situaţie nu se face referire la vreo plată financiară în schimbul asistenţei medicale. Bolnavii stăteau toti în acelaşi loc, iar în timpul nopţii aveau loc vindecări minunate, odată cu vizita Sfântului Dumitru.
S-au păstrat mozaicuri-dedicaţie, prin care cei vindecaţi îşi exprimă recunoştinţa, precum de exemplu mozaicul coloanei pătrate din partea nordică a Sfântului Altar, care are inscripţia: „Oamenii m-au dezamăgit, însă puterea ta mi-a dat viaţă; mulţumindu-ţi îţi ofer icoana, Klimis (Clement)" (Minunile Sfântului Dumitru, Tesalonic, 1997, pp. 368-369).
(Sfinţii noştri, Sfânta Mitropolie a Tesalonicului. Biserica Sfântul Dumitru – Ocrotitorul, Ediţie îngrijită de Pr. Asterios Karabatakis, Tesalonic)
