De părinţi depinde foarte mult cum va creşte copilul, nervos sau neliniştit, dacă moştenirea negativă se va accentua sau nu. Psihologii ne sfătuiesc să respectăm următoarele reguli:
1. Să nu comparăm copilul cu alţi copii şi să nu-i accentuăm insuccesele. Dimpotrivă, trebuie remarcate succesele, lăudate virtuţile şi trebuie să credem în el atât de puternic, încât să fie pătruns de această credinţă.
2. Să nu grăbim sau să împingem de la spate copilul. Să-i oferim posibilitatea de a se obişnui treptat cu noua situaţie şi de a acţiona într-un tempo obişnuit. Copilul timid şi slab are nevoie de timp pentru a face cunoştinţă, a vedea şi a înţelege noile legi după care se conduce în situaţii necunoscute, fie că este vorba de un nou grup de colegi, de un învăţător sau educator nou sau de un apartament nou. Copilul se va linişti, convingându-se că nu riscă să i se întâmple nimic rău.
3. Să nu obligăm copilul să fie „curajos”. Darurile şi observaţiile, în acest caz, sunt inutile. Neliniştile copilului sunt iraţionale prin natura lor, fiindcă el trăieşte într-o lume a senzaţiilor şi a închipuirilor, iar nu a sensului sănătos. De aceea, a-l convinge că „nu e nimic grav” este inutil. Frica este alungată de tandreţea şi apropierea mamei şi a tatălui. Este mai bine să discutăm dacă este chiar aşa de înfricoşătoare situaţia. Este mai bine să găsim împreună calităţi ale obiectului fricii şi să ne împrietenim cu acesta.
4. Să nu ţipăm la copii sau la alte persoane în prezenţa lor. Copilul trebuie să simtă că este bine primit şi preţuit. Aprobarea nu trebuie făcută doar ca recompensă pentru succes, ci din dragoste. Cerinţele prea mari, severitatea, judecarea şi notele proaste produc traume psihicului slab.
5. Să creăm situaţii în care copilul şi-ar putea demonstra talentul şi vrednicia, ca să merite respectul colegilor. Spre exemplu, se pot organiza sărbători acasă, unde să fie invitaţi prietenii copilului. Aici, în atmosfera confortabilă pentru el, copilul timid se va comporta foarte încrezător şi prietenii îşi vor schimba părerea despre el.
6. Să-i oferim copilului libertatea de iniţiativă, de a lua singur hotărâri şi de a rezolva problemele. Este însă periculos ca el să fie lăsat singur în faţa greutăţilor pentru care nu este încă pregătit. Conform unei expresii frumoase, experienţa insucceselor şi a înfrângerilor te aduce cu picioarele pe pământ, iar experienţa victoriilor şi a succeselor îţi dă aripi. Copilul slab trebuie ajutat să-şi desfacă aripile gingaşe. Pentru aceasta sunt utile consultarea psihologului, activităţi de psihocorecţie şi jocuri.
Copilul neliniştit nu trebuie împins spre jocuri care au la bază concurenţa şi întrecerea. Jocurile pentru el trebuie să fie bune, cognitive şi de dezvoltare, fără notarea unor rezultate sau comparaţii cu alţi copii. Fiecare participant la aceste jocuri trebuie să primească premiul său.
Din Konstantin V. Zorin, Genele și cele șapte păcate capitale, Editura Sophia, p. 142-143
