Faceţi soților mâncare de post, nu stați cu gura pe ei, nu-i cicăliți, nu urlați, nu țipați pentru că în post este mai mare ispita și încercarea. Fiţi mai blajine, fiţi mai blânde, fiţi mai înțelegătoare, și chiar eliminați acea frază pur ortodoxă: "De Dumnezeu nu mă las, dar de tine mă las!" Dacă te lași de bărbat și crezi că ești cu Dumnezeu, și de Dumnezeu te-ai lăsat. Fiindcă tu calci una dintre tainele cununiei, una dintre cele 7 despre care Scriptura spune așa: Ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă!
Deci tu nu poți să fii ortodoxă dând cu piciorul la bărbatul tău sau invers. Familia a postit în rai împreună, și când a căzut, a căzut împreună! Apostolul Pavel ne-a dat o șansă: Femeia credinciosă, sfințește pe bărbatul păcatos și bărbatul credincios, sfințește femeia păcătoasă! Trebuie să fiți puțin înțelepte și îngăduitoare, atunci când bărbatul zice:
- Nu-i mâncarea prea bună, ce tot mă ții pe cartofi?
- Dar de ce puiu', ce nu-ți place? Hai gustă să vezi și dacă mai vrei ceva eu îți mai fac! Daca îl iei cu bunătate, îl aduci și pe el la împărtășit!
