– De ce plângi, Maică Duminică?
– Plâng pentru că sunt Ziua Învierii Domnului şi tocmai în ziua asta se fac cele mai multe păcate şi fărădelegi. În Ziua Domnului oamenii fac cel mai mult voia diavolului. Plâng pentru că eu sunt ziua cea mai luminată, iar oamenii fac din mine ziua cea mai batjocorită şi mai întunecată.Din Ziua Învierii Domnului, oamenii fac ziua morţii lor. Oamenii îşi omoară sufletele cel mai mult tocmai în zilele de Duminică şi sărbători, în zilele când ar trebui toţi să alerge pentru ca să şi le mântuiască.
Duminica şi praznicele Domnului sunt zile de reculegere şi de rugăciune, spre îndreptarea cea mântuitoare. Ziua Domnului nu trebuie s-o punem în slujba lumii, ci în slujba lui Dumnezeu. Avem şase zile de lucrat pentru cele trupeşti, iar ziua de odihnă, ziua închinată Domnului, trebuie să o petrecem căutând foloasele cele sufleteşti şi aducând slavă şi mulţumire lui Dumnezeu pentru tot ce ne-a ajutat, atât trupeşte, cât şi sufleteşte.Extras din Pr. Iosif Trifa, 600 istorioare religioase, Ed. Oastea Domnului, Sibiu 2007
