Odată m-am gândit și eu că Sfinții Părinți, când au primit în dar harul, l-au păstrat întreaga viață. Însă aici se spune să nu nădăjduim la aceasta. Domnul dă fiecărui credincios râvnitor harul în dar, însă cere sufletului să lepede conștient, în mod absolut, răul și să se întoarcă cu totul spre bine – înspre Domnul. Să lepede răul în chip conștient!
Răul trebuie biruit cu pace și liniște, cu gânduri liniștite și pașnice. De aceea ni se și întâmplă multe necazuri și suferințe de-a lungul vieții. Sfiții Părinți spun că, dacă nu ne smerim singuri, Domnul nu va conteni să ne smerească.
Adeseori va da peste noi un necaz care ne aduce multe dureri – până ce nu vom învăța să-l biruim prin pace și liniște și să nu îi dăm însemnătate. De aceea, cei ce-L iubesc pe Domnul trec prin multe greutăți. Mai mult, și cei mai apropiați ai noștri se întâmplă câteodată să ne disprețuiască, să ne respingă. Trebuie să îi înțelegem cu pace și deplină înțelegere, să nu-i osândim niciodată!
Pentru că noi toți suntem aici în luptă, toți acești semeni ai noștri, de un sânge cu noi, apropiați și îndepărtați, toți suntem în aceeași luptă! Să înțelegem că, atunci când și noi am fost în situația lor, poate că am fost mai răi în purtarea noastră (decât sunt ei față de semeni), de aceea trebuie să ne smerim.
După aceasta vom ști cât de mult ne iubește Domnul: dacă El ne dă încercări grele și avem multe necazuri în viață! Sfinții Părinți spun: „Dacă vezi că ai pace netulburată, ai grijă că nu ești pe calea cea bună!” Îl faci, așadar, cumva vrăjmașului pe voie; el nu se atinge de tine pentru că te are în puterea sa. De petreci bine și n-ai multe ispite, înseamnă că el te ține, iar tu nici nu înțelegi că ești în puterea lui.
(Starețul Tadei de la Mănăstirea Vitovnița, Pace și bucurie în Duhul Sfânt)
