Demult, o mamă avea opt copii, pe care îi hrănea și-i îmbrăca din sudoarea feței sale.
Cineva a întrebat-o: „Cum reușești, cum te descurci să îngrijești și să hrănești opt copii?” Și mama, uitându-se cu drag la ei, a răspuns: „Îi iubesc din adâncul inimii mele”. Altcineva a întrebat-o: „Câți copii zici că îmbraci și hrănesti?” Și ea răspunse: „Dacă-i iubesc, nu-i mai număr!”.
„Dă-l dracului!” a spus cineva unui prieten ce suferise o nedreptate din partea cuiva. Răspunsul primit a fost cu adevărat insuflat: „El s-a şi dat lui, dar eu aş vrea să-l dau lui Dumnezeu. A-ţi iubi vrăjmaşul înseamnă a-l da lui Dumnezeu. Un om a cumpărat o moşie. Într-o zi, pe când îşi cerceta proprietatea, […]
Când se poate transforma smerenia în prostie și când trebuie să înceteze smerenia, pentru a fi demnitate? Niciodată nu trebuie să înceteze. Smerenia întotdeauna este demnitate. Nu există smerenie fără demnitate! Iar smerenia nu se transformă în prostie decât atunci când este o smerenie orgolioasă. Când are ea ceva de dovedit. Băi, ce smerit sunt […]
