Demult, o mamă avea opt copii, pe care îi hrănea și-i îmbrăca din sudoarea feței sale.
Cineva a întrebat-o: „Cum reușești, cum te descurci să îngrijești și să hrănești opt copii?” Și mama, uitându-se cu drag la ei, a răspuns: „Îi iubesc din adâncul inimii mele”. Altcineva a întrebat-o: „Câți copii zici că îmbraci și hrănesti?” Și ea răspunse: „Dacă-i iubesc, nu-i mai număr!”.
Un ţăran, om bun la suflet, avea obiceiul să spună tuturor: – Vedeţi cum e lumea asta? Cei mari au de toate şi sunt primiţi oriunde cu mare pompă, în timp ce pe noi, cei simpli, nimeni nu ne bagă în seamă. Cum de este posibil aşa ceva, cum de se poate una ca asta? […]
În acelaşi bloc trăiau doi vecini. Nu putem spune că unul din ei era mai bogat decât altul, pur şi simplu unul din ei îl invidia întotdeauna pe celălalt pentru că i se părea că toate sunt mai bune la el – şi mobila din casă este mai nouă, și mai mult aur are, și […]
