Dacă-i iubesc, nu-i mai număr!

491

Demult, o mamă avea opt copii, pe care îi hrănea și-i îmbrăca din sudoarea feței sale.

Cineva a întrebat-o: „Cum reușești, cum te descurci să îngrijești și să hrănești opt copii?” Și mama, uitându-se cu drag la ei, a răspuns: „Îi iubesc din adâncul inimii mele”. Altcineva a întrebat-o: „Câți copii zici că îmbraci și hrănesti?” Și ea răspunse: „Dacă-i iubesc, nu-i mai număr!”.


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
508

La final vine prăjitura

Sunt oameni pentru care moartea nu are nimic fioros sau înspăimântător. Pentru că ştiu că ceea ce au primit şi au lucrat bun în viaţă se va prelungi în eternitate şi chiar va fi cu mult mai mult răsplătit acolo. O bătrână, pe patul de spital, vorbea senină cu preotul care venise s-o viziteze. „Domnul […]

Articole postate de același autor
797

Nu-i cu neputinţă să tai patima când ai hotărâre

Ca să poţi învinge o patimă, nu ai voie să te pretinzi că eşti cineva, că eşti ceva. Dacă pretinzi că eşti ceva, înseamnă că a intrat în sufletul şi în cugetul tău egoismul, patima cea mai blestemată şi cea mai înfricoşată pentru orişicare dintre noi. Întotdeauna patimile dacă se întăresc în om, de-acuma omul […]