Demult, o mamă avea opt copii, pe care îi hrănea și-i îmbrăca din sudoarea feței sale.
Cineva a întrebat-o: „Cum reușești, cum te descurci să îngrijești și să hrănești opt copii?” Și mama, uitându-se cu drag la ei, a răspuns: „Îi iubesc din adâncul inimii mele”. Altcineva a întrebat-o: „Câți copii zici că îmbraci și hrănesti?” Și ea răspunse: „Dacă-i iubesc, nu-i mai număr!”.
Odată [Moș Gheorghe] s-a dus la stâna Mănăstirii Neamț, unde se aflau cei trei frați călugări din Transilvania: Veniamin, Pamvo și Damaschin – vechi ucenici ai bătrânului. Iar ei fiind tulburați i-au spus: – Moș Gheorghe, noi plecăm din Mănăstirea asta, că ne-am smintit! – Dar de ce, drăguță? – Nu mai este mântuire aici! […]
Părintele adesea repeta: – Tare îmi este milă de tinerii preoţi fără experienţă, pentru că nu au destulă înţelepciune şi curaj ca să întrebe. Stau la ei pomelnicele aruncate pe geam şi peste tot prin toată chilia şi toate pomelnicele pe care nu le citesc aici, la Sfânta Proscomidie, le vor duce în spate în […]
