Demult, o mamă avea opt copii, pe care îi hrănea și-i îmbrăca din sudoarea feței sale.
Cineva a întrebat-o: „Cum reușești, cum te descurci să îngrijești și să hrănești opt copii?” Și mama, uitându-se cu drag la ei, a răspuns: „Îi iubesc din adâncul inimii mele”. Altcineva a întrebat-o: „Câți copii zici că îmbraci și hrănesti?” Și ea răspunse: „Dacă-i iubesc, nu-i mai număr!”.
De câte ori nu se întâmplă, când ne aflăm într-o biserică la slujbă sau când deschidem acasă cartea de rugăciuni, ca gândurile să ne zboare în altă parte?! Ele o iau pur şi simplu razna, încât ne trezim că slujba se apropie de sfârşit sau că paginile cărţii s-au terminat, iar noi n-am reţinut mai […]
Gândul că „nu-l mai iubesc” era atât de puternic, încât îmi părea că deja nici fizic nu-mi mai pot suporta soţul. Părea că dragostea nu mai revine nicicând în această inimă pusteită…dar cât de puţin ne cunoaştem chiar şi pe noi înşine … Sunt căsătărită de 12 ani şi abia acum înţeleg ce înseamnă […]
