Actualitate

Cununia la biserică ‒ o „bifăm” sau o înțelegem ca Taină pentru veșnicie?

342

Cununia la biserică nu este doar o „superstiție” care trebuie „bifată” pentru ca mirilor să le meargă bine în viață, ci este elementul fără de care nunta rămâne o petrecere între prieteni și rude. Binecuvântarea care se revarsă aspura mirilor prin Taina Cununiei îi unește pe aceștia pentru veșnicie.

Mulţi oameni nu conştientizează caracterul sacramental (de Sfântă Taină) al căsătoriei. Care să fie cauza? Aceasta se vede la nuntă; spre exemplu: mirele zâmbeşte, mireasa îl calcă pe picior, naşii sunt îmbrăcaţi indecent, nu ştiu să se închine, nuntaşii nu sunt decenţi, nu trăiesc momentul; este clar că nu-şi dau seama ce se întâmplă!…

Este vina noastră, a preoţilor, că nu catehizăm pe miri, pe naşi şi pe ceilalţi, că nu îi determinăm să conştientizeze această Sfântă Taină; şi este vina lor că nu înţeleg exact cum stau lucrurile la Dumnezeu, că nu sunt identice celor omeneşti.

Părintele Nicolae Tănase, Soțul ideal, soția ideală, Editura Anastasis, 2001, p. 109


Articolul Următor
Articole Asemănătoare
3900

Comuna Râu Sadului din Sibiu, locul fără divorţuri în care iubirea durează toată viaţa: „Aici oamenii nu au timp de prostii din astea, trebuie să-şi vadă de treabă“

Divorţul este considerat o ruşine în comuna sibiană Râu Sadului, iar cazurile în care perechile se despart sunt extrem de rare. În ultimii cinci ani, în localitate nu s-a mai înregistrat niciun divorţ, iar de la Revoluţie încoace doar opt familii s-au destrămat. În arhivele de stare civilă ale Primăriei din Râu Sadului găseşti date […]

Articole postate de același autor
330

„De n-aş fi cunoscut vieţile sfinţilor, de multe ori aş fi căzut în deznădejde…”

Părintele Sofronie spunea adeseori: „De n-aş fi cunoscut vieţile sfinţilor, de multe ori aş fi căzut în deznădejde, însă datorită lor am putut răbda şi eu mai mult”. Ne este, aşadar, de mare folos să citim Vieţile Sfinţilor, pentru că ele înfăţişează diferitele experienţe şi stadii ale vieţii duhovniceşti, iar când vom ajunge să le cunoaştem noi […]