Cu Dumnezeu nu-i nevoie să fii politicos

156

Rugăciunea trebuie făcută în limbajul cel mai direct. Mă gândesc la părintele Sofronie care ne vorbea de o persoană ce l-a întrebat: „Cum să mă rog lui Dumnezeu?“ Şi nu ştia părintele Sofronie, în zilele acelea, că persoana respectivă, o anglicană, căutase un răspuns potrivit la mai mulţi preoţi şi la mulţi duhovnici din Anglia şi din alte părţi, dar toţi i-au spus lucruri generale de tipul: „Pagina 35, paragraful 4!“.

Dar ea gândea în sufletul ei: „Dacă şi acest arhimandrit o să-mi spună acelaşi lucru, eu o să mă lepăd de toate ideile astea, de Dumnezeu şi de rugăciune, pentru totdeauna“.

Primul cuvânt al părintelui Sofronie către ea a fost: „Cu Dumnezeu nu-i nevoie să fii politicos; pur şi simplu, varsă-ţi inima ta în faţa Lui.” Nu ştiu restul conversaţiei, dar persoana a găsit o rugăciune aşa de puternică, încât îşi punea capul pe pământ seara şi ceasuri întregi plângea de intensitatea rugăciunii. Poate aţi şi ghicit că persoana aceea n-a mai rămas anglicană. Este de mulţi ani convertită la ortodoxie. Închei cu cuvântul Mântuitorului, pe care mi-l zic şi mie: „Du-te şi fă şi tu asemenea“.

Extras din Celălalt Noica. Mărturii ale monahului Rafail Noica însoțite de câteva cuvinte de folos ale Părintelui Symeon,

editura Anastasia, 2009, p. 78


Articolul Următor
Articole Asemănătoare
394

Sunt două feluri de iubire, care nasc două cetăţenii…

Sunt două feluri de iubire, care nasc două cetăţenii: 1. iubirea de Dumnezeu ne face cetăţeni ai Ierusalimului de Sus; 2. iubirea de lume ne face cetăţeni ai Babilonului; Pune-ţi singur întrebarea: „Ce iubeşti?”, şi vei afla al cui cetăţean eşti. Din Cuviosul Bonifatie de la Teofania, Bucuria de a fi ortodox, traducere de Adrian […]

Articole postate de același autor
438

Lumea va avea de învățat din experiența temnițelor

Dacă omul obișnuit vede lumina soarelui, cel înduhovnicit vede lumina propriei sale minți, iar la sfârșit vede lumina necreată. Dacă la început omul este mângâiat cu lacrimi, el sfârșește prin răpirea la cer. Dacă la început rugăciunea e rostită, la sfârșit ea e mută, uimitoare, minunată. O astfel de rugăciune nu poate fi uitată, nici […]