Cu cât înaintează cineva, cu atât îşi vede mai mult lipsurile şi nedesăvârşirile

164

Gheronda, după cum mă văd pe mine însămi, devin pe zi ce trece tot mai rea. Ce se va întâmpla cu mine?

– Ascultă, binecuvântato, există trei stadii. În primul stadiu, Dumnezeu dă bomboane şi ciocolate, fiindcă vede nevoia şi neputinţa sufletului. în al doilea, El îşi retrage puţin Harul Său pentru a ne înţelepţi, pentru a înţelege omul că fără ajutorul Său nu poate face nici cel mai mic lucru, pentru a se smeri şi a simţi nevoia să caute scăparea la El. Al treilea stadiu este o stare duhovnicească bună, permanentă şi statornică.

Tu te afli între al doilea şi al treilea stadiu. Înaintezi puţin, apoi uiţi de neputinţa ta, Hristos îşi retrage Harul Său, te dezgoleşti de Harul dumnezeiesc, îţi vezi din nou neputinţa şi îţi revii. Dacă mi-ai fi spus că pe măsură ce înaintezi eşti mai bine, m-aş fi temut, căci aş fi văzut că ai mândrie. Acum însă, când spui că te vezi pe tine însăţi tot mai rea, eu mă bucur, pentru că văd că eşti bine.

Nu te teme! Cu cât înaintează cineva, cu atât îşi vede mai mult lipsurile şi nedesăvârşirile. Iar aceasta înseamnă sporire.

– Gheronda, nu cumva trebuie să mă nevoiesc fără să mă preocupe faptul dacă m-am îndreptat sau nu? Nu cumva a mă îndrepta ţine de Dumnezeu?

– Da, să te nevoieşti şi să le laşi pe toate în seama lui Dumnezeu, dar să te cercetezi şi pe tine însuţi ca să vezi unde te afli, ce faci. Vezi, medicul caută mai întâi să afle cauza de la care provine febra şi apoi ce medicament să-i dea bolnavului, ca să-i scadă febra. Adică, din clipa în care omul începe să-şi vadă slăbiciunile, trebuie să intre înlăuntrul său neliniştea cea bună, ca să se lupte să le corecteze. Eu mă cercetez pe mine însumi şi văd că am aceste slăbiciuni. îmi urmez nevoinţa şi mă cercetez iarăşi pe mine însumi: „Până ieri aveam slăbiciunile cutare şi cutare. Am tăiat vreuna din ele? Unde mă aflu în ce priveşte acea patimă?”.

Iar apoi îi spun lui Dumnezeu: „Dumnezeul meu, fac ce pot, dar ajută-mi Tu ca să mă îndrept, căci singur nu pot.

Extras din Cuviosul Paisie Aghioritul, “Patimi si virtuti“, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2007, p. 24-25


Articole Asemănătoare
132

Iubește-i pe toți, fără să te aștepți ca ceilalți să te iubească

Să încetăm cu văicărelile muierești!  Pe Hristos, măi, pe Hristos să-L iubim cu putere, cu dragoste dumnezeiască! Fericit monahul care a învățat să-i iubească pe toți și nu cere altora să-l iubească și nici nu-i pasă dacă alții-l iubesc ori ba. Tu iubește-i pe toți în taină și roagă-te înlăuntrul tău. Varsă peste toți iubirea […]

Articole postate de același autor
137

Cum putem ispăşi păcatul avortului

În primul rând dacă persoana care a săvârşit acest grav păcat se simte vinovată, este deja un prim pas. Iar pentru pocăinţă există în Biserica una din cele şapte Taine – spovedania. Deci un început necesar este mărturisirea și împlinirea canonului primit de la duhovnic. Canonul este ales de preot în dependenţă de persoana în […]