Eu care spovedesc de peste 20 de ani vă spun că oamenii vin la spovedit şi spun:
- Părinte cred că duc un păcat pe neam, cred că este un blestem de la moşi de la strămoşi de undeva tot este...
- Părinte este o greutate ceva care stă pe familia noastră, parcă toate se duc de râpă!
Şi eu întreb: Cine a fost mama, cine a fost tata, ci au fost bunicii din partea mamei, din partea tatălui.. Nu ştii.. dacă erau credincioşi? Le-a facut cineva parastas? Ştie cineva ce a fost cu ei? Şi aşa afli tot felul de "blestemăţii": că unul s-a spânzurat, altul a trăit despărţit, altul a murit în azil, de unul nu se ştie, altul a murit în razboi şi altul s-a sinucis.. Ei, în urmă rămâne livada, casa, pomul, tot ce s-a strâns şi cei de după, au acăpărat totul.. ca hienele. Pentru că aşa este şi firesc, după moartea omului, totul să se dea sa se mântuiască.
Dar vine Sf Vasile cel Mare şi spune: "Bogate, dacă atunci cât ai fost, cât ai trăit, nu ai dat nimic de pomană, după moartea ta, toate pe care le vor dărui, sunt moarte!" De ce? Pentru că dacă ai fi trăit, nu le dădeai! Aşa că le dau alţii în mila grijei tale. Tu trebuia să fii milostiv şi credincios, nu să împartă alţii de pomană! Vă puteţi lucra mântuirea începând de la un măr şi un pachet de biscuiţi, sau de la o lumânare aprinsă sau de la o simplă rugăciune spusă... neavând nevoie de ajutorul nimănui. Noi nu avem nevoie de milostenie artificială, noi avem nevoie de bunatatea noastră sufletescă! Dacă cei care te-au cunoscut spun: "Bine că a crapat!" Poţi să dai de pomană ani la rând! Dacă cineva va zice: "Păcat de el că era om bun!" Ai câştigat tot! Pentru că aceea este imaginea omului şi este esenţial! Nu imaginea pe care i-o faci tu mortului, ci imaginea pe care şi-a lasat-o mortul. Dumnezeu nu se lasă până nu trage la El tot ce e al său! Indiferent cât de ticaloşi şi invidioşi am fi noi, şi am vrea să târâm totul pe pământ, Dumnezeu tot te trage la El! Şi dacă nu l-ai cunoscut pe Dumnezeu, tu nu ai lăsat nimic în urmă.. ai lasat doar umbre şi durere!
Pr. Calistrat Chifan
