E săptămâna pregătirilor intense pentru serbarea zilei îndrăgostiţilor. Unii ne solicită să le oficiem Taina Cununiei chiar în această zi, alţii vor să facă declaraţii de dragoste chiar în biserică și alte multe năstrușnicii.
Pentru mulţi tineri această zi e „sfântă”, încercând s-o petreacă cât mai romantic.
Fidelii prăznuitori se laudă că au comandat mese la restaurante, camere de hotel, călătorii, pentru ca această zi să-şi lase amprenta din plin.
Cel mai trist este că o bună parte dintre „îndrăgostiţi” sunt necăsătoriţi şi vor să se distreze pentru o seară, pe care nici nu ştiu cum ar fi mai corect s-o numim?! Probabil ziua desfrâului!
Spun astfel cu riscul de a părea demodat și rigorist, când, de fapt, încerc să fac auzite bătăile de clopot, de alarmă, pentru a ne trezi şi a lua o poziție responsabilă față de ceea ce se întâmplă la astfel de sărbători. Tone de materiale publicitare, consum de creativitate și energie pentru a seduce, dezmăț… ˗ totul pentru a-ţi satisface poftele carnale.
Nici nu m-am gândit că sunt atâţia doritori de a se „iubi” pentru o noapte, după care, probabil, se revine la categoria neîndrăgostiţilor, neiubitorilor…
Sunt convins că cei desfrânaţi mai caută o zi, una mai neordinară…
Totuşi, în această tristă realitate, avem şi lume cumsecade, care se felicită, îşi fac surprize unul altuia şi nu uită să-şi zică odată în plus un sincer – Te Iubesc!
Mai sunt şi dintre cei care văd sărbătoarea drept una religioasă, deoarece este a „Sântului Valentin”, iar de la o vreme încoace a apărut şi „Valentina”.
Chiar nu avem niciun sfânt protector al sărbătorii, iar Biserica n-are cum să încurajeze astfel de serbări. Am spune mai mult, data de 14 februarie vrea să adumbrească adevărata zi a tânărului ortodox, prăznuită a doua zi prin Întâmpinarea Domnului.
Adesea mă gândesc că Valentine`s Day a fost pusă nu întâmplător în preajma unui praznic împărătesc, de care mulţi nici nu-şi mai amintesc…
Unii înrădăcinează acest eveniment chiar de la grădiniţă şi clasele primare. Educatorii confecţionează cu micuţii inimioare şi le împart între copii. Adesea îi auzi pe copiii de câţiva anişori că au deja prieteni, iubiţi… Nu cred că e ceva sănătos!
Să nu încurajăm astfel de sărbători, care vin cu un mesaj denaturat al dragostei, fără angajamente, responsabilităţi, sinceritate şi dăruire.
Adevărata dragoste se educă, se creşte, se trăieşte, se trece prin lăuntrul firii, rabdă, iartă… şi nu moare niciodată!
Să râvnim adevărata dragoste, care e departe de plăceri şi dulceţi, dar mângâie inimile noastre!
Preot Octavian Moșin
