Atâtea cupluri divorțează în ultimul timp - o durere fără precedent. Dumnezeu plânge în inimile celor ce sunt martorii acestui divorț, mă refer la apropiații cuplului (copiii, părinții,etc...) pe cale de divorț. Pe cît de mult rudele s-au bucurat la unirea (căsătoria) lor, pe atât de mult suferă cînd aceștia divorțează.
De ce unele familii totuși ajung să divorțeze:
- Credința slabă întru Dumnezeu.
- Lipsa unor nași de cununie creștini și a părinților creștini.
- Interesele materiale sau personale.
- Dragostea mai mare pentru membrii familiei (din care vine (frații, mama,tata)) decât pentru Dumnezeu și soțul/soția.
P.S. Multe cupluri divorzează din cauza că permit prea mult altora să se implice în familiile lor, dându-se cu părerea, și dacă lipseste credința, dragostea si încredrea în partenerul de viață, învrăjbeala capătă teren și așa începi să trăiești după cum spun alții.
- Unele cupluri merg la Biserică numai când au probleme, totul se ameliorează pentru un timp , prin urmare ei uită să se mai roage sau să aibă un contact zilnic, permanent cu Dumnezeu.
- Traiul nostru prea lumesc ne ucide..., mai puțin să ascultăm lumea, ci mai mult să să consultăm și ascultăm ce ne spune literatura duhovnicească, sfaturile Sfinților Părinți, unde harul lui Dumnezeu a coborât.
- Femeia de obicei este cea care luptă pentru menținerea păcii în familie, prin virtuțile ei, de a fi recunoscătoare soțului pentru grija față de familie, de a nu fi sîcâiitoare, etc ( Să ne rugăm pentru soții noștri și atunci am putea să-i iubim si sa-i iertam când greșesc, în loc sa spunem PLEACĂ/DIVORȚĂM)
- Încăpățânarea, neputința de a renunța la sinele propriu, mândria, ș.a.m.d.
- Lipsa unui duhovnic bun este adesea o cauza semnificativă din care se ajunge la divorț.
E minunat să ai un duhovnic !Nu simți din prima cum lucrează Dumnezeu prin el, dar cînd vine ispita simți că inima nu te lasă să urmezi calea cea năruitoare.
Ce putem face noi ceilalți, care suferim pentru astfel de cupluri? Să ne rugăm Domnului , să-i lumineze și să nu-și mai adauge și alte păcate la celelalte.
Mă întreb pănă la urmă ce lovitură morală poate fi pentru copilul care iată trebuie să aleagă rămân cu mama sau cu tata? Dar când va ajunge copilul să întemeieze o familie, unde vor fi exemplele, cine-l va îndruma, cine-l va sprijini ? Dar complexele?
Să-i îndumnezeim pe copiii de mici și să nu permitem distrugerea familiei creștine, să-l iertăm la infinit și sa-l iubim pe cel cu care am ales să purtăm crucea lui Iisus până la sfârșitele zilelor noastre, fiindu-i recunoscători.
Un preot care oficializa o cununie le-a spus tinerilor în felul următor : ,, De azi încolo nu vă mai aparțineți vouă, femeia aparține bărbatului, bărbatul aparține femii, iar părinții aparțin copiilor și întreaga Familie Lui Dumnezeu.’’
Altcineva spunea că divorțul înseamnă să-ți mai adaugi la chinuri, ci nu înseamnă să scapi de ele.
Așadar să luăm aminte " ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă" (Mt. 19: 3-6).
Doamne ajută și ne luminează pe toți!!!
Victoria Botnari
