Judecă și vei fi judecat, iartă și vei fi iertat!

4312

O perioadă, cincisprezece ori douăzeci de ani, n-am dat niciun cuvânt de folos. M-am ferit a da sfaturi, dar am simţit cândva, m-a mustrat, că un talant mi-a dat şi l-am îngropat. Şi pe urmă, când a venit la mine un părinte sau cineva cu vreun necaz, nu am mai avut răbdarea asta să nu-i spun, şi-a trebuit să-i zic un adevăr. Şi, spunându-i, am simţit că Duhul Sfânt nu mă mai mustră că un talant mi-a dat şi l-am îngropat.

În mănăstire cât am stat, atât am simţit ajutorul lui Dumnezeu: cât m-am ferit să judec şi am luat tot asupra mea; iar când am zis că şi cutare îi vinovat, atunci gata... am pierdut. Când eram în mănăstire, era un frate, mai bun ca mine, dar s-a întâmplat că s-a jeluit mie de ispitele lui.

Şi eu, în timpul acesta, am bătut în struna lui: „Da, da..., ai dreptate, ai dreptate...”. Şi în timpul acela, eu m-am despărţit de Dumnezeu, pentru că am judecat pe aproapele. El o zis că cutare face aşa şi aşa, şi că-i un hoţ şi-un potlogar; şi eu tot am bătut în struna lui: „Da. Da, da... ”. Dimineaţa mi-am luat rămas bun, şi mi-a zis:

– Bogdaproste c-ai venit, de-abia te aştept să mai vii.

– Vai de mine, i-am zis. Ce-am vorbit noi azi noapte... Nu mai este nevoie să vină Hristos pe pământ. Noi am făcut judecata.

După aceea, ce să vezi, ce ispite am avut... Şi când am mers la mărturisit, duhovnicul mi-a spus:

– Ispitele astea le ai din cauză c-ai judecat.

Atunci Duhul Sfânt m-a lăsat în părăsire şi dimineaţa eram năuc de cap, obosit, şi mă durea capul... De atunci m-am întâlnit cu un părinte şi mi-a zis:

– Câte zile vei avea, să te fereşti a judeca şi a osândi. Când îţi spune gândul că acela nu corespunde, ori este păcătos, să-i spui aşa gândului: „Eu sunt mai păcătos ca acela! Acela poate se mărturiseşte, poate plânge, poate are smerenie, şi Dumnezeu îl iartă pe el pentru că el se pocăieşte”.

Din Părintele Proclu Nicău, Lupta pentru smerenie și pocăință, Editura Agaton, Făgăraș, 2010, p. 47-48


Articole Asemănătoare
2265

Adeseori suntem fără milă, neiertându-l pe aproapele nostru

Cât este de cumplit să nu iertăm aproapelui nostru greşelile sale! Oare noi ştim ce se petrece în inima lui? Poate că se pocăieşte cu lacrimi înaintea lui Dumnezeu pentru necazul pe care ni l-a făcut, iar noi, nevrând să ştim de nimic, le refuzăm iertarea cu grosolănie şi fără milă. Amintiţi-vă cum ierta Domnul: […]

Articole postate de același autor
207

Mitropolitul Vladimir la hramul Mănăstirii Ciuflea: Să petrecem Postul Mare în deplină împăcare unii cu alții

În Duminica lăsatului sec de brânză (a izgonirii lui Adam din Rai), premergătoare Postului Mare, de ziua hramului Sfintei Mănăstiri Ciuflea – Sf. Mare Mucenic Teodor Tiron, ÎPS Mitropolit Vladimir a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în biserica istorică a acestui așezământ monahal. Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe din Moldova i-au coliturghisit: PS Anatolie, Episcop de Cahul și […]