Călugării condamnaţi la moarte (film documentar)

5031

Postat de către Administrator 18 aprilie 2016Oamenii Bisericii

În dimineața de Paști din 1993 în Mănăstirea Optina au răsunat clopotele de sărbătoare. Toți călugării s-au adunat în trapeză. Peste câteva minute după aceea bătăile clopotelui s-au întrerupt. Ieșind în grabă afară la strigătele pelerinelor, frații i-au văzut pe clopotarii lăcașului, Trofim și Ferapont, nemișcați. La câteva minute a fost găsit și a treia victimă – părintele Vasile. Rămâne în continuare un mister – cum se face că o crimă triplă a fost săvârșită cu atâta ușurință?

Articolul PrecedentProt. Marian Boldescu: „Viaţa trebuie privită ca slujire!”

Articolul Următor ,, Fericirea, bucuria și împlinirea pe care o caută fiecare în adâncul inimii lui, o vom găsi doar în Dumnezeu"

Articole Asemănătoare

10 iulie 2017 7658

Convorbire cu un monah din pustie: ”Există vreo explicaţie asupra faptului că unii oameni mor de tineri, iar alţii la adânci bătrâneţi?”

Vorbiţi-ne despre moarte, ca eveniment firesc în viaţa omului, şi despre faptul că unii oamenii ies mai greu din această viaţă iar alţii, foarte uşor. Există vreo explicaţie asupra faptului că unii oameni mor de tineri, iar alţii la adânci bătrâneţi? Se spune că pe cei care mor tineri, Dumnezeu îi face îngeri care stau […]

16 mai 2019
„Unde nu sunt lacrimi, nu este mântuire”
28 ianuarie 2017
„Dumnezeule, te rog nu mă ține până îmi îngrop toți copiii, e prea mare suferința”

7 iulie 2018
Îi hrănim cu moarte pe copiii noștri, apoi ne mirăm de alegerile pe care le fac
21 februarie 2020
De ce se fac slujbe de pomenire și milostenii pentru cei adormiți?

Articole postate de același autor

5 septembrie 2017 56

Nu este acelaşi lucru dacă îţi mănînci pîinea cu binecuvîntare sau fără…

Nu este acelaşi lucru dacă îţi mănînci pîinea cu binecuvîntare sau dacă nu ţi-o mănînci aşa. De fiecare dată cînd mănînci, tu la masa lui Dumnezeu mănînci, pe care Domnul însuşi a întins-o pentru tine. De aceea este de neapărată trebuinţă să mulţumim lui Dumnezeu ca unei Gazde a noastre şi să cerem binecuvîntarea Lui. […]