Multă lume nervoasă în jur.
E suficient să ieși în stradă (iar unii nici din casă nu trebuie să iasă) ca să vezi la fiece pas lipsă de răbdare, de cumpătare, de respect, într-un cuvânt – incultură.
Unora le sare țandăra din te miri ce: prea devreme sună deșteptătorul vecinilor, prea tare cântă dimineața privighetorile, prea lent traversează pietonul strada, prea multe cerințe la serviciu, prea tare bate soarele la amiază și tot așa până vine ora de culcare. Totul, exceptând persoana lor, este enervant.
Problema este că, în evoluția noastră, stăpânirea de sine am pierdut-o pe undeva, iar elementarele bune maniere nu le-am deprins încă. Dar răbdarea, cumpătarea izvorăsc dintr-o inimă cu bun simț și cu rușine.
Explozia de nervi duce la ostilitate şi agresivitate, iar în jur se seamănă frică, neîncredere, care ulterior se transformă în răceală. Din pricina nervozității se ajunge și la o neliniște interioară, ca apoi să semănăm această stare de lucruri, una nefirească, pe oriunde ne poartă cărările.
Îmi place mult una dintre fericirile expuse în Scriptură: „Fericiți făcătorii de pace…”. Și aici nu e doar despre pacea între popoare, temă durută în zilele noastre, ci e și despre pace între oameni, dar, mai ales, pacea dintre oameni și Dumnezeu, cea pentru care Iisus s-a lăsat răstignit. Cu adevărat Fericiți cei care, prin exemplul lor de a trăi, prin înțelepciunea minții, prin sfaturile lor, pun capăt supărărilor, neînțelegerilor, războaielor.
Doar o inimă cu pace îl poate primi pe Hristos, pentru că doar ea Îl vede. Cei cu ochii încețoșați de mânie, înroșiți de răutate văd mai puțin decât orbul vindecat de Iisus în ziua de sâmbătă.
„Casa voastră poate deveni Rai pentru copii, dar poate deveni și iad. Ei bine, alegeți ce vreți”, spune dr. Dmitri Avdeev.
Să facem alegerea corectă. Să ne spălăm privirile cu licoarea bunătății, a cumpătării și a răbdării, ca Pacea să încolțească în inima noastră, iar de acolo s-o înmulțim în familiile noastre, în societate și în lume.
Preot Octavian Moșin
