Iată încheiem cele patruzeci de zile de post.
S-ar părea că sunt foarte multe, dar le-am parcurs atât de repede. Uneori regreți că ieși din aceste zile de nevoință, când ai bunul prilej să stai mai în liniște și în însingurare, când nu ești ispitit cu tot felul de ceremonii... Cât de benefic ar fi să trăiești așa toate perioadele vieții!
În față ne stau Învierea lui Lazăr și Intrarea Domnului în Ierusalim, care anticipează Patimile și Învierea, pe are le vom trăi în zilele ce urmează.
În aceste două zile cumva ne relaxăm și ne întărim pentru a putea parcurge alături de Mântuitorul aceste ultime zile din viața Lui. Să fim cât mai aproape de El, să-L însoțim și să ne gătim de clipa Învierii.
Jertfa lui Domnului nostru Hristos ne încurajează și ne sprijină în toate eforturile vieții noastre de a fi mai buni, mai aproape unul de altul ca oameni și, în felul acesta, mai aproape de Domnul.
”Dacă-ţi aduci mereu aminte de patimile Domnului, le vei răbda pe toate fără geamăt”, ne învață Sfântul Dimitrie al Rostovului.
Și cu adevărat, orice durere pare minusculă raportată la ceea ce a pătimit Iisus pentru a ne salva pe noi, fără a avea vreo vină. Și, în ciuda suferințelor la care a fost supus, a continuat să iubească și nu s-a îndepărtat de noi.
Dar noi, oamenii, suntem în stare să nu Îl abandonăm așa cum au făcut-o cei de altădată? Să fim alături de El acum, dar și în toate clipele vieții, pentru că, așa cum spunea Sf. Ioan de Kronștadt: ”Când ești cu Dumnezeu, El este cu tine”.
Iar când El este cu noi avem șansa la o nouă viață, la o renaștere și chiar la reînviere.
Să nu o pierdem, să fim vii întru Domnul!
Preot Octavian Moșin
