„Babusia” îi spuneau cu afecţiune nepoţii pentru care ea era cel mai important om din lume. Au trecut ani. Nepoţii au crescut şi şi-au întemeiat propriile familii. Bunica şi-a vândut casa, banii obţinuţi i-a dat nepoţilor, iar ea a rămas să locuiască împreună cu fiica şi ginerele. Vera, fiica sa, se îmbolnăveşte şi moare, iar ginerele refuză să mai locuiască cu fosta soacră, intenţionând să îşi refacă viaţa.
O bătrânică cuminte şi evlavioasă a fost întrebată: – Bunicuţo! Tu ai ai dus o viaţă atât de grea, însă eşti cu sufletul mai tânăr decât noi toţi. Ce taină ai? – Taina mea, dragii mei, constă în următoarele: toate câte am întâlnit bune la oameni, eu le-am înscris în inima mea, iar ce a […]
– Părinte, de ce s-a înmulțit atât de mult cancerul? – Cernobâl etc. Vezi ce au făcut? De acolo este. Unele ca acestea fac oamenii… Ce lume chinuită există! În care epocă au mai fost atât de mulţi bolnavi? În vechime, oamenii nu erau aşa. Acum, în fiecare scrisoare pe care o deschid citesc fie […]
