Actualitate

Bre, călugăre, nu mai trage de sfoara aceea că mă arzi!

55

Odată un monah de la Mănăstirea Sfântul Pavel a mers la biserica Sfântului Gherasim din Kefalonia. În vremea Sfintei liturghii stătea în Sfântul Altar şi spunea cu mintea rugăciunea: “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi”, în vreme ce în biserică se cânta. Acolo la biserică aduseseră un demonizat, ca să fie vindecat de Sfântul Gherasim.

– Bre, călugăre, nu mai trage de sfoara aceea că mă arzi!

Preotul auzind aceasta a spus monahului:

– Frate, fă rugăciune cât poţi de mult, ca să fie slobozită făptura lui Dumnezeu de diavol.

Atunci diavolul mânios a strigat:

– Bre, popă ticălos, ce-i spui să tragă de sfoară? Nu vezi că mă arde?

Atunci monahul s-a rugat cu mai multă durere, şi omul chinuit s-a slobozit de diavol.

Din Cuviosul Paisie Aghioritul, Părinţi Aghioriţi  Flori din Grădina Maicii Domnului, Editura Evanghelismos, 2004, p. 134


Articole Asemănătoare
185

Sensul vieţii omeneşti constă în aceea de a lucra necontenit asupra ta

În aceste condiţii în care trăiam,  ne este destul de greu să dobândim harul rugăciunii inimii. Pentru noi e necesar ca tot timpul să ne ţinem de veşmântul Domnului şi să nu-I uităm niciodată Numele, iar dacă ne-am risipit şi ne-am sustras atenţia, imediat să ne adunăm şi iarăşi să zicem rugăciunea. Numai astfel ne […]

Articole postate de același autor
262

Omilie în sfânta şi marea luni: mânecăm spre lumină?

„De noapte mânecă duhul meu către Tine, Dumnezeule, pentru că lumină sunt poruncile Tale pe pământ” Primul din cele patru stihuri care însoţesc aliluiarul la începutul slujbei Mirelui în serile Săptămânii Mari spune: „De noapte mânecă duhul meu către Tine, Dumnezeule, pentru că lumină sunt poruncile Tale pe pământ” (Isaia 27, 9). Ce vrea să […]