Bre, călugăre, nu mai trage de sfoara aceea că mă arzi!

302

Odată un monah de la Mănăstirea Sfântul Pavel a mers la biserica Sfântului Gherasim din Kefalonia. În vremea Sfintei liturghii stătea în Sfântul Altar şi spunea cu mintea rugăciunea: “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi”, în vreme ce în biserică se cânta. Acolo la biserică aduseseră un demonizat, ca să fie vindecat de Sfântul Gherasim.

– Bre, călugăre, nu mai trage de sfoara aceea că mă arzi!

Preotul auzind aceasta a spus monahului:

– Frate, fă rugăciune cât poţi de mult, ca să fie slobozită făptura lui Dumnezeu de diavol.

Atunci diavolul mânios a strigat:

– Bre, popă ticălos, ce-i spui să tragă de sfoară? Nu vezi că mă arde?

Atunci monahul s-a rugat cu mai multă durere, şi omul chinuit s-a slobozit de diavol.

Din Cuviosul Paisie Aghioritul, Părinţi Aghioriţi  Flori din Grădina Maicii Domnului, Editura Evanghelismos, 2004, p. 134


Articole Asemănătoare
133

«Omule, eu ştiu că tu nu ştii să te rogi, roagă-te cum poţi, dar roagă-te adeseori!»

Uneori, părintele ne spunea despre întâlniri pe care le avusese pe când era în pădure, cu bătrâni sporiţi în rugăciunea inimii, şi despre trăirea duhovnicească a acelor bătrâni. Însă noi ştiam că, de fapt, nu era vorba de alţii, ci de Părintele Cleopa însuşi, care se smerea, nevrând să spună că el era acela, fugind […]

Articole postate de același autor
1127

Strigătul sufletului

Dacă voi tăcea, sufletul meu va striga. Dacă voi tăcea, sufletul meu se va răzbuna. Dacă voi tăcea, sufletul meu nu mă va ierta. Dacă voi tăcea, sufletul meu se va tulbura. Dacă voi tăcea, n-o să mi-o pot ierta niciodată. Așa că eu, totuși, voi tăcea și îi voi permite sufletului să vorbească, pentru […]