“Am ajuns o povară pentru lumea asta…”

1931
Mă duc azi la Brick (O piață mare în Constanța). Printre oamenii mascați și grăbiți, o umbră firavă trece pe lângă mine. Sărut mâna, părinte. O recunosc după ochi. Mămăiță, ce mai faci? D'apăi părinte, am fost la Brick să-mi iau și eu câte ceva de mâncare, da toate îs grozav de scumpe. N-am luat nimic. Lumea o înnebunit, părinte. Începe a plânge. Nu mai pot, părinte, sunt disperată, nu mai am pentru ce trăi. Mă rog să mă ia Dumnezeu.
Nu vorbi asa, mămăiță, îi păcat să îți ceri moartea.Trăim cât vrea Dumnezeu.
 
Nu, părinte, eu vreau să mor. Am ajuns o povară pentru lumea asta. Își frânge mâinile. Lacrimile curg peste masca șifonată. M-o amendat un om fără suflet cu douăzeci de milioane de lei. Eu am pensia 6 milioane. O zis că n-am declarație. Da eu părinte nu mai văd să scriu. Fugeam pe lângă case, mă ascundeam pe după stâlpi. M-o prins o fiară de om. O urlat la mine.
 
O iau în brațe pe bătrânică. Nu-mi pasă de regulile proaste. Se frânge în plâns. N-am mai pomenit părinte, așa ură și lucrare a celui rău.
 
Hai, înapoi, mamaie, până la mașina mea. Îi dau o legătură de ceapă, una de ridichi și o bucată de brânză de capră.
 
Uite, mămăiță, noi avem o campanie "Picătură de rai", am fost la mata, da n-o răspuns nimeni. Vin eu mâine. Avem făină, ulei, orez, zahăr, fasole, conserve...
 
Ochii trudiți ai bătrânei se luminează. Vai, părinte, asta nu-i picătură de rai, e ditamai bucata. Mătușica are umor.
 
Imi vine un gând. Mamaie, ai la mata amenda? Aia de douăj de milioane. Da, părinte, o am în buzunar.
Dă-o încoace.
Mă uit la scrisul mic de tot al polițistului. Bla bla, fără declarație, strada, locul, apoi:
Avertisment.
 
Mămăiță, nu ai niciun ban de dat, polițaiu te-a speriat, uite, avertisment.
 
Băbuța începe să plângă iar, vai de mine, vai de mine, ce-ai făcut, părinte. Dumnezeu să îți dea sănătate, și la polițaru cu glasu gros.
 
Câtă suferință pe bieții bătrâni hăituiți, amendați, umiliți.
Mâine mă duc la ea. Cu picătura.

Pr. Ioan Istrati
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

Articole postate de același autor
4136

Dumnezeu ne dă nouă ceea ce vedem noi în aproapele

Nu demult, am învãţat de la o bãtrânã din Bogâltin ce este creştinismul.  Schitul unde mã aflu este mic şi, la sãrbãtori, dacã se adunã câte 30-40 de oameni la slujbã. În timp ce pãrintele mãrturisea, femeia aceasta m-a prins de-o parte şi mi-a zis cã vrea sã mã întrebe ceva. Zice: “Pãrinte, aş vre […]