„Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă în fiecare zi. (Luca 11, 3)
Mai departe, în rugăciunea Domnească urmează trei cereri care se referă la om și la nevoile lui. Cât de mult se îngrijește Tatăl de hrana fiilor Săi „păinea îngerească”, trimițând de-a dreptul din cer, zilnic, această pâine. A făcut să țâșnească pentru el apă din stâncă, în pustie. Iar Hristos le-a dat hrană celor înfometați, i-a vindecat pe bolnavi, S-a arătat compătimitor nu numai față de necesitățile sufletești, dar și față de cele trupești. Și în această privință ne învață cui să-I cerem mai întăi ajutor.
Oamenii se adresează oamenilor pentru ajutor și se întristează atunci când sunt tratați cu refuz. Ar trebui să ceară ajutor direct, simplu, Dătătorului tuturor bunătăților.
Întrebată unde și cui s-ar duce să ceară ajutor, o femeie săracă a răspuns: „La Dumnezeu și oamenilor, dar acestora numai prin Dumnezeu. Inimile oamenilor sunt în mâinile Lui, el este Cel ce le înclină spre milă, atunci când dorește”.
Cu cât înaintăm în viața noastră duhovnicească, cu atât ne convingem mai mult de totala noastră dependență de voința lui Dumnezeu-Tatăl și că trebuie să ținem seama de ea în fiecare clipă a vieții noastre, până când vom înțelege adevărul acestor cuvinte: „Fără Mine nu puteți face nimic!” (Ioan 15, 5). „Trupul (…) este pentru Domnul și Domnul este pentru trup” (I corinteni 6, 13). Când Domnul ne refuză ceva, El însuși ne dă altceva însutit. Copiii Săi nu depind de nicio condiție exterioară, depind doar de „tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” (Deuteronom 8, 3).
Chiar dacă uneori pâinea pământească s-a deovedit prea săracă, Domnul i-a putut adăuga binecuvântarea Sa, care a făcut ca inima omului să se umple de bucurie, răbdare, recunoștință, încât acea pâine săracă, neîndestulătoare, să se prefacă în mâinile Lui într-o bogată hrană duhovnicească, una care poate da tărie sufletului când trupul suferă de lipsuri.
