Acum e prea târziu

6548

O femeie, care îşi puse de multe ori în gând să devină o bună creştină, dar care tot amâna acet lucru, a văzut într-o noapte un vis.

Parcă mergea pe malul unui pârâu îngust, pe malul celălalt al căruia se vedea o prevelişte încântătoare, care o ademenea nespus. Femeia însă nu se hotăra să treacă. „Să mai stau aici puţin – se gândea ea, „dincolo pot trece oricând doresc”, şi îşi continua mai departe drumul.

Degrabă a observat că pârâul s-a mai lăţit, iar malul pe care mergea a devenit şi mai anevoios. O voce lăuntrică îi şoptea: „Sari acum!”, însă ea îşi continua drumul.

Pârâul se făcea tot mai lat, despărţind femeia tot mai mult de priveliştea frumoasă de pe malul opus. Calea a devenit nespus de grea, trecând acum prin spini şi mlaştini, iar dincolo de râul adânc, în care s-a prefăcut acum pârâul îngust, se vedeau nişte locuri uimitor de plăcute ce o ademeneau încă mai mult. Femeia s-a oprit, hotărâtă să treacă dincolo, însă cineva a pronunţat respicat chiar la urechea ei: „Acum e prea târziu”. Femeia a fost cuprinsă de groază şi s-a trezit. Toată viaţa ei, după aceasta, a fost o creştină exemplară.

***

Orice zi în care amânăm pocăinţa, ne depărtează tot mai mult de Dumnezeu. Nu lăsaţi pocăinţa pentru sectorul cel anevoios al vieţii, ci grăbiţi-vă acum, când pârâul e încă îngust şi încă este departe vocea care în orice moment îţi poate spune: „E prea târziu”.

Pr. Alexandru Iamandii
 
Extras din 153: Veniti de pranziti, Editura Cu drag, Chişinău 2012, p.24-25

Articolul Următor
Articole postate de același autor
4294

Încredințați-vă copiii Maicii Domnului!

În vremea de acum este greu să păzeşti tinereţea de şuvoiul furtunos al „liberei cugetări”, care se revarsă peste faţa pământului şi potopeşte cu apele sale tulburi raţiunea omenească întunecată de necredință. Dumneavoastră semănaţi însă în inimile copiilor, cu ajutorul lui Dumnezeu, seminţele Ortodoxiei; adăpaţi-i cu frica de Dumnezeu, care duce la dragoste prin împlinirea […]