Dar fiţi atenţi să nu mergeţi pe un drum primejdios.
Domnul înapoiază celor ce se căiesc milele Sale, ca cei ce au greşit să nu cadă în deznădejde, dar vrăjmaşul transformă acest lucru în ispită pentru noi căderi, insuflându-le: „Nu-i nimic, ai căzut, însă Dumnezeu ţi-a înapoiat totul… Păcătuieşte în continuare, nu-i nimic, te vei căi şi ţi se va da iarăşi totul înapoi”… Acest vicleşug este mai ademenitor decât toate… şi pare neînsemnat, dar, printre altele, împlinirea lui este un păcat enorm, strigător la cer, şi anume: a păcătui cu nădejdea în mila lui Dumnezeu.
Mila lui Dumnezeu este nemărginită, însă noi suntem mărginiţi… şi putem ajunge până acolo încât să încetăm să ne căim şi să ne zdrobim inima pentru căderile dese, iar fără această căinţă nu va exista în noi vasul pentru primirea milei… Ţineţi minte lucrul acesta şi păstraţi-l în inimă şi lucraţi-vă mântuirea cu frică şi cu cutremur.
Din Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi înțelepte, Editura Cartea Orodoxă, p. 372-373
