O credincioasă din Grecia povestea: „Uneori aveam probleme cu sănătatea. Doctorii de aici din provincie mi-au spus că trebuie să mă operez fiindcă aveam o tumoare. Am hotărât să merg la Atena pentru consultaţii şi analize, ca să aflu ce aveam de fapt şi ce trebuia să fac în continuare. Înainte de a merge la spital, fiind împreună cu soţul meu, am trecut pe la părintele Porfirie.
După ce am vorbit puţin, înainte de a pleca, i-am spus părintelui:
– Bunicuţule, rugaţi-vă şi pentru mine, căci mă duc la spital şi sunt neliniştită gândindu-mă la ce-mi vor spune doctorii.
Atunci, privindu-mă surâzător, părintele mi-a spus:
– Ei, fiica mea, dar nu ai nimic.
Şi a început să-mi explice în termeni medicali despre ce anume era vorba. Văzând că nu pricepeam terminologia pe care o folosea, a surâs larg, m-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci şi mi-a spus:
– Ei bine, ţi-am binecuvântat tumoarea ca să nu mai trebuiască să o scoţi. Mă auzi? Ţi-am binecuvântat-o!
Am plecat aşadar de la părintele Porfirie şi ne-am dus la spital. După ce am făcut toate analizele, doctorii mi-au spus exact ce îmi spusese Bunicuţul mai înainte.
Mi-au spus, desigur, că trebuia să mă operez ca să extragem lipomul, dar, de vreme ce aveam binecuvântarea Bunicuţului, nu mai aveam nevoie de operaţie. Şi în ziua de astăzi mă simt foarte bine“
Extras din Danion Vasile, Mângâiere pentru bolnavi, Editura Egumeniţa, Galaţi 2004
